Ce e mic, verde și votăm cu el

Un extraterestru la Cotroceni ne-ar fi rezolvat o mare frustrare: zece ani cu Iohannis am crezut că suntem singuri în Univers.

E drept că (iată şi un motiv de optimism), dintre paisprezece candidaţi la preşedinţie, cei mai mulţi nu par de prin partea locului. Vorbesc o limbă ciudată – „democraţie”, „sustenabilitate”, „viitor”, „reindustrializare”.  

Pe vremea când X-ul era Twitter şi geniul instabil Elon Musk nici nu visa că va organiza tombole electorale pentru geniul stabil Donald Trump, echipa lui Yuval Noah Harari a postat pe Twitter patru întrebări pe care ar trebui să le punem politicienilor înainte de a-i vota.

„1. Dacă veţi fi ales, ce acţiuni aţi întreprinde pentru a reduce riscurile războiului nuclear?

2. Ce acţiuni aţi întreprinde pentru a reduce riscurile schimbărilor climatice?

3. Ce acţiuni aţi întreprinde pentru a reglementa tehnologiile distructive, cum ar fi inteligenţa artificială şi bioingineria?

4. Cum credeţi că va arăta lumea în anul 2040? Care este scenariul dumneavoastră cel mai rău şi care este viziunea pentru cel mai bun scenariu?”.

Pe cei care nu vor înţelege întrebările astea să nu-i votaţi, ne sfătuia  echipa Hariri.

Ha. Ha. 2040! Ha. Noi, care adunăm dronele din fundul curţii, dar ne facem deja temele cu inteligenţa artificială, știm clar cum vom arăta în 2040. Fix la fel. Gândiți-vă că 16 ani de-acum încolo înseamnă patru cicluri electorale. Păi, noi votăm la liber de 32 de ani și în timpul ăsta am auzit toate SF-urile și n-am văzut nimic. Ca astăzi să mai credem pe careva, chiar trebuie să fie unul mic și verde.

Urmărește-ne pe Google News