Cum arată o zi la școală în Finlanda. Ei cu mâncare caldă gătită și plimbări în natură, noi cu WC-ul în fundul curții

Așa că astăzi nu există școală în Finlanda care să nu ofere copiilor hrană. Iar prânzul nu este doar o masă, ci și o lecție de educație și responsabilitate socială, pe care copiii o învață de mici.

Finlanda este printre primele țări care a implementat la nivel național programul "masa caldă". Se întâmpla 1947, imediat după război. Prin legislația de la acea vreme, s-a stabilit ca elevii săraci să primească gratuit din partea statului mâncare caldă la școală. La scurt timp, autoritățile au extins programul pentru toți elevii. Un oficial din Ministerul Educației ne spune care a fost gândirea de atunci.

Jouni Kangasniemi, consilier Ministerul Educației din Finlanda: ”Foarte repede am observat că nu putem împărți copiii în săraci și cei care au mai mulți bani. Așa că de ce să nu servim prânzuri școlare pentru toți copiii, astfel încât niciunuia dintre ei să nu-i fie foame în timpul zilei de școală?”.

Experiența finlandeză a demonstrat că un prânz contribuie la o mai bună concentrare în timpul orelor, la reducerea sărăciei educaționale și la promovarea obiceiurilor alimentare sănătoase încă din copilărie. Așa că Finlanda a devenit și la acest capitol un model pentru multe alte țări, care au implementat programe similare de masă caldă în unitățile de învățământ.

Noi am luat prânzul într-o școală gimnazială din Helsinki.

”Aceasta este cantina școlii. Toți copiii vin aici, la prânz, să mănânce. Nu există copil în Finlanda care să vină cu sandvișul de acasă, cum vedem în România”.

În Finlanda, nu mai există școală care să nu aibă un spațiu dedicat pentru servirea mesei. Statul le asigură copiilor un fel principal de mâncare, o varietate de salate, iar laptele și apa sunt la discreție, în dozatoare. Iată reacția lui Ismo, directorul unei școli din Jyvaskyla, când întrebăm dacă statul finlandez le dă copiilor sandvișuri.

”Reporter: Deci, copiii nu obișnuiesc să mănânce sandvișuri?

Ismo Laitinen, directorul unei școli din Jyvaskyla: Nu, nu, nu... Mănâncă mâncare gătită. Costul unei mese pe elev este de aproximativ 1,80 euro.

Reporter: Și ce conține?

Ismo Laitinen: Totul. Masa de prânz.

Reporter: Salate?

Ismo Laitinen: Salată, pâine, felul principal, oricare ar fi el și băutura.

Reporter: Wow! 1,80 euro de elev.

Ismo Laitinen: Da.

Reporter: E ieftin.

Ismo Laitinen: Da, este”.

”Foarte bun. Am ales o pâine de secară, cartofi cu pui, sfeclă roșie și un pahar cu lapte. Copiii au un meniu diversificat, au de unde să aleagă”.

Elevii sunt încurajați să consume legume. De altfel, de două ori pe săptămână, masa caldă din școli nu conține carne.

Ismo Laitinen: ”Miercuri avem legume coapte, iar joi avem supă de legume cu mazăre, iar vineri paste cu pui. Putem avea 250 de elevi în același timp care își iau prânzul”.

Știm deja că Finlanda este campionă la digitalizare. Nu e de mirare că până și la cantină folosesc o aplicație, în care apar informații detaliate despre meniul fiecărui copil. Personalul știe exact ce să gătească, în funcție de regimul sau preferințele fiecăruia.

Ismo Laitinen: ”Nu pot mânca, de exemplu, porc. Avem mulți studenți musulmani, așa că nu pot mânca carne de porc. La bucătărie, există liste. De exemplu, dacă un elev este alergic la mazăre”.

Excepția unei școli sătești din Brașov, care oferă ”masa caldă”. Copiii mănâncă în bănci, printre manuale și caiete

Intrăm la ora prânzului și într-o școală din țara noastră. Suntem în Turburea, lângă Târgu Jiu, unde ne întâlnim cu primarul comunei.

”O să vă aducă masă caldă! Să trăiți, să trăiți!”.

Edilul recunoaște deschis că nu și-a luat Bacalaureatul și că are mai mulți ani la primărie decât la școală. A înțeles însă importanța educației și a reușit, în doar un an, să reducă abandonul școlar la zero în comuna pe care o conduce, doar pentru că le dă copiilor mâncare gătit la școală.

Ion Bîrcă, primarul comunei Turburea: ”E un lucru extraordinar de bun ce se întâmplă. Vedeți, prezența și după aceea, una e când îl ții nemâncat toată ziua. Ce-i dădea, un pachețel, că nu se poate la țară, e greu, greu… Eu știu ce este…”.

Spre deosebire de Finlanda, unde mesele calde sunt văzute ca parte integrantă a educației, în România, cei mai mulți copii mănâncă pe apucate.

Școala din Turburea este o excepție. Deși nu au o cantină, copiii primesc totuși o masă caldă, chiar dacă sunt nevoiți să mănânce pe aceleași bănci în care învață, printre caiete și manuale.

”Ia desfă… Hai să te ajut eu, pune mărul, așa, uite aici… În fiecare zi e ceva nou și gustos”.

Profesorii își lasă catedra pentru un moment, își pun halatul alb și împart caserole în fiecare clasă.

”Nic, poftim… Poftă bună!”.

Elevii din Turburea sunt norocoși. Doar copiii din 2.200 de școli din cele 18.000 primesc hrană la școală.

Statul român, incapabil să asigure ”masa caldă”. A transformat-o în ”masa sănătoasă” - un sandviș rece și nesănătos

Din 2016, statul român a promis că va da mâncare gătită tuturor elevilor. N-a reușit. Așa că, după 3 ani, guvernanții au găsit o "soluție" - tipic românească: au schimbat numele programului din "masa caldă", în "masă sănătoasă". În realitate, în multe școli, asta înseamnă, practic, un sandviș rece.

”Reporter: Câți copii primesc masă sănătoasă și câți primesc un sandviș rece?

Ligia Deca, ministrul Educației: Masă sănătoasă, să știți că este un termen care desemnează atât masa caldă, cât și pachetul alimentar, chiar dacă primesc un pachet alimentar care nu este neapărat cald, există niște indicatori de calitate nutriționali. Pentru noi, primordial a fost să avem hrană la școală, să se încadreze niște standarde nutriționale”.

Medicii nutriționiști sunt însă de o cu totul altă părere.

Anca Bodislav, medic nutriționist: ”Nu este sănătos ca un copil să primească în fiecare zi o cantitate atât de mare de pâine, combinată cu, așa cum am văzut, cartofi prăjiți, salam, cașcaval. O alimentație sănătoasă pentru un copil trebuie să fie bazată și pe o bucățică de carne, pe o cantitate mai mare de legume”.

Ne întoarcem în Finlanda, unde masa este mai mult decât o simplă pauză de prânz – este o lecție de educație și responsabilitate socială, încă de la grădiniță. Copiii sunt învățați să nu risipească hrana și, sub nicio formă, nu sunt forțați să mănânce mai mult decât simt nevoia.

”Acest băiețel și-a pus foarte puțin în farfurie, iar educatoarele nu au niciun fel de problemă cu acest lucru”.

Chiar dacă sunt mici și neîndemânatici, educatoarele îi lasă să se descurce pe cont propriu, să-și transporte singuri tava cu mâncare sau paharul de lapte, chiar cu riscul de a le vărsa pe jos.

Această abordare – spun experții - îi învață să devină responsabili, pentru a îi ajuta să-și dezvolte abilități esențiale de autogestionare, încă de la o vârstă fragedă.

Însă și timpul petrecut în aer liber este considerat esential pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor. Așa că, încă de la grădiniță, programa finlandeză cuprinde plimbări lungi în natură de două ori pe săptămână. Indiferent de vreme.

O educatoare din Finlanda are 20 de copii și este obligatoriu ajutată de asistente. Salariul, mai multe decât dublu față de România

E dimineața devreme la această grădiniță din localitatea Rusko, în vestul țării. Copiii sunt deja în plină activitate.

O clasă are 20 de copii. De ei se ocupă o educatoare și mai multe asistente. În Finlanda este absolut obligatoriu ca și asistentele să aibă 2 ani de studii pedagogice.

”Anne Saramaki, directoarea grădiniței: Fiecare asistentă are propriul grup mic de care se ocupă.

Reporter: Și câți copii are o asistentă?

Anne Saramaki: Aici sunt patru sau cinci”.

Așadar, în țara nordică, o educatoare nu este niciodată singură la clasă, cu o mulțime de copii, așa cum se întâmplă în România. La noi, un cadru didactic poate să aibă în grijă și 30 de minori. Și totuși, în ultimii ani, și-n Finlanda au apărut probleme. Aflăm asta chiar de la Ministerul Educației.

Jouni Kangasniemi, reprezentantul Ministerului Educației din Finlanda: ”Una dintre provocările din Finlanda este că am văzut că ne lipsesc educatorii în Finlanda. Așa că, uneori, orașele se luptă cu adevărat să aibă aceste locuri, dar până acum au reușit”.

Sondajele arată că salariile educatorilor nu sunt atractive pentru tineri.

Finlanda

2.927 euro – educatoare debutantă

3.167 euro - educatoare cu vechime 10 ani, la care se adaugă indemnizații personale

România

4.000 de lei – o educatoare debutantă

7.000 de lei – educatoare cu 25 ani vechime

În timp ce un educator finlandez câștigă peste 3.000 euro pe lună, în România venitul unui dascăl cu experiență în educația preșcolară nu depășește 7.000 de lei lunar. Adică, este de 2 ori mai mic decât în țara nordică.

Deși, la clasă, încărcătura lui este mult mai mare, pentru că nu are niciun ajutor. Ca să nu mai vorbim că în unele grădinițe de la noi materialul didactic este vechi. Dar, poate, cel mai rușinos pentru țara noastră, este că încă avem unități școlare cu toaleta în curte.

Plimbările în natură, rutină zilnică pentru copiii finlandezi. România nu are așa ceva în programa școlară

Lăsăm problemele de-o parte și ne întoarcem în grădinița din Rusko. După ce ne-am jucat și am folosit tehnologia, ne pregătim să plecăm cu copiii la plimbarea obligatorie. Fiecare are cizme de cauciuc și haine de ploaie. În caz de nevoie.

”Toată această pregătire se întâmplă foarte natural. Observam: nu sunt țipete, nu sunt urlete, nu e haos. Fiecare copil știe ce are de făcut. Unii dintre ei se îmbracă deja singuri, pentru că aceasta este rutina lor zilnică”.

La astfel de ieșiri în aer liber, este obligatoriu ca fiecare copil să poarte vestă reflectorizantă. Grupul de 11 minori este însoit de educatoare și 2 asistenți, pentru ca cei mici să fie în siguranță.

”Am ajuns în pădure împreună cu copiii, după un drum de 20 de minute. Sunt 6 grade afară, dar pentru ei nu e niciun fel de problemă. Sunt obișnuiți cu această activitate”.

În România, activitățile în aer liber nu sunt cuprinse în programa școlară. Copiii ies afară doar dacă dascălul are o astfel de inițiativă, este dedidat meseriei și are o curte la dispoziție, cum se întâmplă des în această grădiniță din Vulcan, județul Brașov.

Revenim la activitățile din pădurea finlandeză, unde Milla, educatoarea, dansează împreună cu copiii, ca să le dezvolte mobilitatea. Un alt aspect pe care autoritățile din țara nordică au avut grijă să le cuprindă în programa preșcolară.

Înscrierile la grădiniță se fac online în Finlanda. În România, statul îi umilește an de an pe părinți

Apoi, Milla îi învață culorile. A pregătit un carton cu mai multe nuanțe și i-a trimis pe cei mici în pădure, ca să adune divese plante, pe care să le potrivească apoi pe culori. Este un exercițiu bun prin care se învață aplicat.

În loc să i se adreseze cu "doamna educatoare", acest copil o strigă pe nume.

”Reporter: Ți-a spus pe nume? Milla?

Milla: Da… Milla…Noi folosim numele noastre…”.

În Finlanda, adresarea la persoana a doua este o normalitate, inclusiv la gimnaziu sau liceu. Nimeni nu le vorbeste dascălilor cu "domnul” sau ”doamna profesor".

”Reporter: Deci, nu este nevoie să spuneți domnule profesor?

Jouni Kangasniemi, reprezentantul Ministerului Educației din Finlanda: Nu, nu, pentru că întotdeauna te plasează automat pe un podium puțin mai înalt, iar - atunci când este vorba de educație - nu ar trebui să te plasezi pe un podium”.

Statul finlandez are grijă să asigure suficiente locuri în grădinițe. Unitățile preșcolare private sunt puține în țara nordică. Știm deja că Finlanda se află pe locul întâi la digitalizare, așa că până și înscrierea în învățământul preșcolar se face simplu, online.

Asta în comparație cu bieții părinți din România, pe care autoritățile îi umilesc în fiecare an. Îi lasă să stea noaptea pe la cozi, să doarmă pe trotuare și să se lupte, la propriu, pentru a prinde un loc într-o grădiniță de stat.