22 decembrie. O zi din istorie, nu? Sau ziua cand puteam sa fim “istorie”

Râvna cu care pro-europenii se bat pentru aceleași si aceleași lucruri - ministere, influențe, bani, baroneli - e de-a dreptul înduioșător de inconștientă. Le-a trecut ditamai racheta pe lângă urechea pe care acum s-au culcat ori o apleacă la tot felul de vorbe iar ei se poarta ca si cum pericolul a trecut. In curând vor crede ca nici n-a existat. Cumva asta ne adoarme si pe noi, ceilalti. Aaaa, fac același lucru, ne-am întors la normal. Până la urmă cine a zis că oamenii în criza fac ce știu mai bine, a avut dreptate. Iar clasa politică clasică știe un singur lucru să facă: învârteli.

Cine ne-a dat coșmaruri dupa turul 1 a trecut la planul B. Sau C. Sau ambele. Sau poate, ceea ce e cel mai rau, etapa a doua a unui plan bine elaborat. Oricare etapa e, un lucru e cert: sunt buni, eficienți, deciși, cameleonici, bine finantați. In timp ce noi ne tot uitam spre clasa politica clasica si spre același impostor numit CG, mașinăria care l-a urcat pe saltimbanc la cer duduie. Cu alți actori.

E mai bine de un an de când prin cercurile de putere si informații s-a auzit prima data ca cineva se joaca cu alegerile din Romania. Se zice că un lider strain, în trecere pe la București, ne-ar fi dat primele avertismente și indicii despre ce ne paște și din partea cui. N-a fost singurul. Tot ce ne-au spus era logic. Urma super-anul-electoral-global 2024 iar Romania - pe care întotdeauna au încurcat-o geografia și sefii - era fix unde trebuie: la marginea NATO si UE, ultima redută de bunăstare și democrație. Ceva care dacă strici, declanșeaza banalul dar eficientul efect de domino.

Culmea e ca, având schema furnizată, puteam să citim și mai bine indiciile care ne cam asaltau. Erau in our face aproape zilnic. Nemulțumiri, bâlbaieli zilnice și groaznice ale guvernării incapabile să gândească și găsească soluții pentru, mai ales, inflația galopantă, lux și tăceri lungi pe grămezi de bani publici. Păi cum să nu crească suveraniștii? Cu indiciile, belele și schema în față, nu trebuia decât să ne uitam la ele. Se zice ca profesioniștii au făcut-o. Unii pentru ei și viitorul lor personal, alții instituțional. Cei din urmă i-au avertizat și pe cei dintâi oameni în stat. Contextul era bun, vulnerabilități destule. Iar cea mai mare vulnerabilutate, fix confortul, să-i zicem, occidental. În România rata de penetrare a internetului este dintre cele mai mari. Nici nu vă trece prin cap cât de mult înseamnă asta politic. Nu vă mirați, loviturile de stat se dau mai nou acolo unde au crescut vânzările de mașini de spălat. Sunt oamenii mai comozi. Până citesc ei instrucțiunile, se poate schimba regimul…

Stăneştii, grindenii, burdujii si bolojanii, bogdanii, iohannisii, ciucii si ciolacii, lasconii și drulii au preferat să-și vada de aranjamente și combinații. Ei aveau sondajele care le susurau: voi sunteți stăpânii! Erau atât de absorbiți de propriile jocuri ca nu doar ca nu concepeau sa le strice cineva mezanplasul pentru care au muncit atât, dar nici măcar nu-si dădeau seama că furnizează marfa pentru un joc mai mare și mai perfid decât stupida lor agitație zilnica. Unii dintre ei, maeștri ai învârtelilor, erau convinși că dacă prin absurd suveraniștii ajung la putere (“hai, draga, e vremea lor, nu vezi?”) s-ar fi înteles si cu aia. De fapt, unii au si facut-o si cativa mai lasa usi deschise si acum. În atâția ani de aranjamente pana si cand dormi, crezi ca poti sa faci un deal si cu moartea. Nu poți!

Prea putini au fost miscati de informatii. Practic decidentii erau atat de absorbiti de monopoly-ul național pe care-l practică ca deja nu mai vedeau padurea de copaci. Mișculațiile zilnice, aranjamentele aproape fanariote au avut si din pacate au intietate inaintea dovezilor. Curgeau pe ei, curg si acum, da’ ei tot nu ies din suficientă.

Au fost zile între tururi cand recunosc că m-a apucat groaza. Știam lucruri, le vedeam, unele erau atât de evidente că nici nu trebuia sa-ti stergi ochelarii ca sa intuiești unde e capatul. Galopam spre o dictatura care nici macar nu s-ar fi chinuit sa-si ascunda eticheta. Și asta v-o spune unul care a crescut văzând de aproape la vârful ei democrația originala a lui ion Iliescu, autocrația sofisticat-catifelata a lui Adrian Nastase, bananierismele lui Băsescu și gomoşenia de castă a lui Iohannis.

Astăzi spunem ca ne-a salvat CCR da’ uitam cine ne-a încurcat. Puneți la loc de cinste aerele de diva ale președintelui supărat ca nu i s-a făcut rost de un job extern dar si bizantinismul șefilor de mari instituții care se pregăteau de noul șef și sperau că inacțiunea lor e argument ca să reziste în noua ordine. Nu rezistau. Erau pe “lista”, oricum.

Au fost însă și lideri formali și informali care n-au stat. Eu știu de vreo 3. Unul măcar public e destestabil. Judecată și acțiunea lor a mișcat lucrurile si i-a trezit și pe alții. Probabil nu-si vor găsi niciodată public sau in istorie meritele si recunoasterea da ei macar pot pune capul pe perna in liniste.

Cu adevărat ne-a salvat votul. Cel de la parlamentare cand oamenii au votat “clasic” spre deosebire de turul 1 cabd au fost anti-sistem. Romanii - o vreme recunosc ca o sa evit expresia “poporul roman” - sunt ceva mai fini analisti politici decat credem noi. O singura data au dat puterea unei singure parti: lui ion iliescu si fdsn-ului. Apoi au impartit-o forțând presedintii sa fie jucatori si creatori de coalitii. Orcii de sunt in spatele misculatiei au priceput asta si au înțeles ca fix asta e puterea președintelui in Romania dincolo de literele înșirate prin Constituție: facerea și desfacerea de aliante politice.

Ce urmeaza? Partidele clasice se joaca de-a guvernarea, suveranistii se isterizeaza, tiktok continua sa revolutioneze manualele de manipulare. Partidele impart tortul - iar oamenii urasc asta mai mult ca niciodata -, iar noi ne uitam spre CG care se joaca zi de zi de-a presedintele. Apropos de asta. Sincer, io ma asteptam sa se duca astazi in Piata Constituției, în fata Casei Poporului cum ar veni, ca sa depuna juramantul pe o Biblie de o tine Anca Alexandrescu. Asa, ca sa fie grotescul Georgescului total. Grotesc la care o sa ne tot uitam in timp ce pe turnanta TikTok deja galopeaza, pe fix aceeasi schema, altcineva.

De data asta o sa fie un om politic. Cunoscut, controversat, urat, dar parte vocala din conversația nationala despre orice. Alt reșapat ca Geoana? Mai degraba un reshape-uit ideologic. Omul este suficient de cameleonic, educat si mobil in caracter cat sa creada ce se vinde la un moment istoric dat. Doar a fost cel mai liberal dintre social-democrati, poate sa fie si suveranistul luminos daca e cazul. Este fix genul de naste reactii si-n zonele cu hype si-n ale fara staif: e șmecher. Lasa bah, e mai bun asta ca-l stim. Si stim si cum sa-l dam jos… Eh, asta ma indoiesc… Altfel insa e chiar haios sa vezi cum crede în fix hashtagul care i-a tocat cariera. Si e mai rezistent decat cei care l-au doborat. Ar fi de admirat daca n-ar fi de detestat.

Aaaa, astazi aniversam revolutia, nu? Ziua care ne-a dat voie sa fim liberi inclusiv sa fim prosti! Suntem! Prosti!

Da, știu ca e un text lung. Da nici noi n-avem o tara pe scurt…