Caju - beneficii pentru sănătate și contraindicații. Cum arată, de fapt, fructul de caju

Caju poate fi o sursă bună de proteine și minerale atunci când este inclus într-o dietă echilibrată. Nucile caju sunt originare din America de Sud, mai exact din Brazilia. Coloniștii le-au introdus în Africa și India. Aceste semințe sunt o sursă excelentă de nutrienți, cum ar fi cuprul, magneziul și fosforul, și pot reprezenta o gustare sănătoasă. De asemenea, caju sunt ingredientul principal în multe alternative la produsele lactate, precum laptele de caju, brânzeturile pe bază de caju și crema de caju.

Origini

Caju face parte din fructul unui arbore tropical originar din America de Sud. Arborii de caju sunt originari din Brazilia. Caju este o plantă tropicală sensibilă la frig, care nu se dezvoltă bine în regiunile temperate. Totuși, dacă condițiile climatice sunt favorabile, poate crește în zone calde din întreaga lume. Pe lângă Brazilia, alte regiuni unde se cultivă caju includ:

• Asia de Sud-Est

• India

• Mozambic

• Tanzania

Cum cresc nucile caju

Conform Healthline, există o dezbatere intensă despre caju: ar trebui considerate semințe sau nuci? Există argumente valide pentru ambele perspective. Toată lumea este de acord că „caju” reprezintă semințele arborelui de caju. Fiecare este închisă într-o coajă dură, numită uneori „păstaie” sau „drupe”, care se extinde din partea de jos a unui fruct numit „mărul de caju.”

Deși amar datorită conținutului său acid, mărul de caju este comestibil, deși rar consumat ca atare. Dacă te întrebi despre riscul de alergie, ai un risc mai mare să fii alergic la caju dacă ești alergic la alte nuci sau leguminoase.

Coaja dură a cajului conține un ulei numit urushiol, care poate provoca arsuri sau bășici, așa că necesită manipulare profesională și măsuri de precauție. Din acest motiv, nucile caju nu pot fi decojite și consumate direct de consumator. Fabricile de procesare folosesc adesea automatizări pentru a proteja muncitorii de expunerea la urushiol.

Astăzi, cel mai mare producător mondial de caju este Vietnamul. Acesta oferă condiții ideale pentru cultivarea cajului. Agricultura de caju a contribuit la redresarea economică a Vietnamului după războiul din Vietnam, care s-a încheiat în urmă cu mai puțin de 50 de ani. Terenurile folosite pentru cultivarea cajului încă poartă urme ale conflictului, cu arbori de caju crescând în jurul craterelor lăsate de explozive.

Fermele organice de caju din Vietnam respectă cu strictețe practicile agricole sustenabile. Cultivarea organică și echitabilă a cajului este relativ ușor de întreținut în afara sezonului de recoltare, ceea ce o face atractivă pentru mamele care lucrează, deoarece le permite să petreacă mai mult timp cu familiile lor. Ritmul relaxat al muncii în fermele de caju amintește de podgoriile din Sonoma County, California.

Caju - beneficii și proprietăți

În general, consumul de nuci este considerat sănătos, deoarece sunt alimente integrale, procesate minim. Caju, în special, oferă numeroase beneficii pentru sănătate.

Caju are un conținut scăzut de calorii și zahăr. În plus, este bogat în antioxidanți, fibre și grăsimi nesaturate, considerate „grăsimi bune” de care organismul are nevoie.

Aproximativ 28 grame de caju furnizează următoarele vitamine și minerale:

• Vitamina B6: 7%

• Vitamina K: 8%

• Tiamină: 10%

• Fier: 11%

• Fosfor: 13%

• Zinc: 15%

• Magneziu: 20%

• Cupru: 67%

Bogate în proteine, grăsimi sănătoase și antioxidanți precum polifenolii, caju oferă numeroase beneficii pentru sănătate.

Nucile caju au avut o reputație proastă din cauza conținutului de grăsimi saturate. Totuși, o mare parte din grăsimea din caju provine din acizi stearici, despre care experții consideră că au un impact redus asupra colesterolului din sânge. Cercetările sugerează că persoanele care consumă o porție mică de caju zilnic pot observa o reducere mică a colesterolului "rău" LDL.

Pe lângă reducerea colesterolului rău, caju pot contribui la prevenirea bolilor cardiovasculare datorită conținutului ridicat de magneziu. Aportul adecvat de magneziu poate reduce riscul bolii cardiace ischemice, care apare atunci când inima nu primește suficient sânge.

Magneziul din caju poate ajuta la reducerea riscului de accident vascular cerebral. Această legătură este considerată cea mai puternică pentru accidentele vasculare hemoragice, care apar atunci când un vas de sânge slăbit se rupe și eliberează sânge în creier, scrie webmd.

Caju au un conținut scăzut de carbohidrați, mai ales în comparație cu multe alte gustări comune. Acest lucru limitează impactul lor asupra glicemiei, făcându-le o alegere bună pentru persoanele cu diabet de tip 2, precum și pentru cei care doresc să prevină această afecțiune.

Contraindicații și dezavantaje

Deși sunt bogate în nutrienți, este recomandat să consumi caju cu moderație. Un consum mare de caju ar trebui evitat în special de femeile însărcinate sau care alăptează și de persoanele cu diabet.

Consumul excesiv de caju poate duce la creșterea nivelului de zahăr din sânge. Prin urmare, este indicat să eviți cantități mari de caju cel puțin două săptămâni înainte de o intervenție chirurgicală planificată. Caju crud conține o substanță toxică numită urushiol. Din acest motiv, se recomandă consumul de caju după îndepărtarea cojii și prăjirea lor. Evită caju prăjit în ulei sărat pentru a preveni consumul excesiv de calorii și sodiu.

Caju au un conținut ridicat de calorii și sunt atât de gustoase încât există un risc mare de a consuma o cantitate excesivă. Acest lucru poate duce la probleme precum obezitatea, niveluri crescute de lipide în sânge și glicemie ridicată.

Deși nu în mod direct, alimentele grase, cum sunt nucile, pot provoca arsuri stomacale, mai ales atunci când sunt consumate în exces.

Unele persoane sunt alergice la nuci, inclusiv la caju. Dacă experimentezi disconfort după consumul de caju sau alte nuci, precum mâncărimi, urticarie sau dificultăți de înghițire sau respirație, consultă un medic.

Este indicat să eviți consumul excesiv de caju dacă urmezi un tratament cu medicamente antidiabetice. Caju pot diminua efectul acestor medicamente, inclusiv al insulinei, și pot provoca probleme în controlul glicemiei.