Ce se face cu Agheasma Mare rămasă după Bobotează

Agheasma Mare este un simbol al purificării și al binecuvântării aduse de sărbătoarea Bobotezei, prăznuită de către Biserica Ortodoxă pe 6 ianuarie, iar mulți dintre credincioși se întreabă ce facem cu Agheasma Mare rămasă după 14 ianuarie. Este important să știm cum să păstrăm și să folosim această apă sfințită pentru a beneficia de toate binecuvântările ei.

Agheasma Mare se bea timp de opt zile

Conform tradiției ortodoxe, Agheasma Mare este un dar sacru care se poate consuma timp de opt zile, începând din ziua de Bobotează și până pe 14 ianuarie, ziua în care se încheie sărbătoarea. În aceste zile, credincioșii pot bea puțină aghieasmă pentru a se binecuvânta și pentru a-și curăța sufletul și trupul. De asemenea, este recomandat ca agheasma să fie consumată cu credință, pentru a aduce alinare și protecție spirituală, scrie doxologia.ro

Ce facem cu Agheasma Mare rămasă după 14 ianuarie

După data de 14 ianuarie, Agheasma Mare care a rămas se păstrează cu mult respect, însă nu se mai bea în mod obișnuit. Ea poate fi utilizată pentru a stropi casa sau gospodăria, pentru a binecuvânta locurile în care trăim sau pentru a o păstra în anumite recipiente sfințite. De asemenea, poate fi folosită pentru stropirea grădinilor sau a animalelor, având rolul de a aduce protecție și binecuvântare. Este important ca agheasma rămasă să nu fie aruncată, ci păstrată într-un loc curat pentru a se continua binecuvântările aduse de ea.

Ce simbolizează Agheasma Mare

Agheasma Mare este un simbol al purificării și al sfințirii, având un rol esențial în viața spirituală a credincioșilor ortodocși. Ea reprezintă apa care a fost sfințită prin rugăciunile preotului și prin invocarea Duhului Sfânt, iar prin consum, se aduce binecuvântare, protecție și curățire. În tradiția ortodoxă, Agheasma Mare simbolizează prezența divină în viața oamenilor și este un mijloc de a întări legătura dintre credincioși și Dumnezeu.

Aşadar, ce facem cu Agheasma Mare rămasă după Bobotează este un act de respect și recunoștință față de darul divin, iar păstrarea și utilizarea ei corectă contribuie la menținerea unei vieți spirituale binecuvântate.