Curiozităţi despre licurici – lucruri interesante şi mai puţin cunoscute

Licuricii: ce sunt și rolul lor în natură

Cunoscuți și sub numele de luminărițe, licuricii fac parte din familia Lampyridae și reprezintă ordinul de insecte bioluminiscente denumit Coleoptera, care cuprinde aproximativ 2.000 de specii, mai multe decât oricare alt ordin biologic. Aceștia preferă habitatele umede din regiunile temperate și tropicale din Asia și America de Nord, cum ar fi pădurile, pajiștile, zonele mlăștinoase și grădinile, adică acolo unde umiditatea și prezența vegetației dense le oferă condiții optime pentru dezvoltare și reproducere, potrivit Firefly.org.

În lume există în jur de 2.000 de specii de licurici, dar nu toate exemplarele produc lumină

Știm cu toții că licuricii luminează, însă trebuie să știi că unele specii care trăiesc la vest de statul american Kansas, nu luminează. Potrivit Centrului de Istorie Naturală din California, acești licurici se aprind doar în timpul stadiului de larvă. Licuricii sunt de dimensiuni mici până la medii, de aproximativ 2,50 centimetri, având corpul alungit și moale, în timp ce culoarea lor variază de la maro la negru, prezentând adesea marcaje galbene, portocalii sau roșii.

Recomandări

Duplicitatea coaliției PSD-PNL: zeci de concursuri de angajare, lansate în decembrie la Parlament. În ianuarie, puterea se laudă cu restructurări masive

Licuricii au un impact esențial asupra ecosistemelor în care se dezvoltă, îndeplinind atât rolul de prădători, cât și de pradă. Larvele multor specii consumă melci și alte insecte mici, contribuind astfel la reglarea populațiilor acestora. La maturitate, în funcție de specie, unii licurici pot juca un rol important în polenizarea anumitor plante. Totodată, scăderea populațiilor de licurici la nivel global semnalează probleme de mediu, precum poluarea luminoasă și pierderea habitatelor. Eforturile de conservare subliniază importanța protejării acestor insecte fascinante și a habitatelor lor naturale.

Mecanismul de bioluminiscență

O trăsătură distinctivă a licuricilor o reprezintă prezența organelor bioluminiscente situate în ultimele două sau trei segmente din partea inferioară a abdomenului, care sunt responsabile pentru producerea luminii caracteristice. Acest fenomen, care este cunoscut sub numele de bioluminiscență, este rezultatul unei reacții chimice care are loc în organele luminoase.

Această reacție are la bază o substanță numită luciferină, care, în prezența unei enzime speciale, luciferaza, și a oxigenului, produce lumină aproape fără căldură. Lumina emisă de licurici este de obicei intermitentă și clipește în modele unice în funcție de fiecare specie. Aceasta variază în ceea ce privește culoarea, putând fi de la galben, la vernil, roșu deschis sau portocaliu, în funcție de specie. De asemenea, lumina servește pe post de mecanism de apărare în fața prădătorilor, avertizându-i pe aceștia în ceea ce privește gustul deloc apetisant al insectei sau toxicitatea acesteia. Faptul că până și larvele, care trăiesc sub pământ sau în apă, sunt luminescente vine în sprijinul acestei teorii.

Recomandări

Bolojan vrea ca angajații de la Senat să intre la muncă prin scanare facială. „Ne transformăm în China. Nu e legal”- EXCLUSIV

Lumina produsă de licurici este cea mai eficientă de pe pământ. Conform National Wildlife Federation, citat de TreeHugger.com, aproape 100% din energia reacției chimice este emisă sub formă de lumină. Spre comparație, un bec cu incandescență emite doar 10% din energia sa sub formă de lumină, în timp ce restul de 90% se pierde sub formă de căldură. Deoarece nu ar putea supraviețui dacă corpul lor s-ar încălzi la fel de mult ca un bec, ei produc doar aproximativ 1/80.000 din căldura emisă de o lumânare de uz casnic.

La ce folosește lumina emisă de licurici

Așa cum am menționat deja, în lume există în jur de 2.000 de specii de licurici, dar nu toate produc lumină. Fiecare specie are un anumit model de semnal luminos, care include durata, frecvența și intensitatea flash-urilor și care îi ajută pe licurici să comunice între ei.

Trebuie spus că funcția principală a bioluminiscenței la aceste insecte este aceea de a-și găsi potențiali parteneri în scopuri reproductive. În mod interesant, la unele specii, doar masculii sau doar femelele se aprind, însă, la majoritatea, insectele de ambele sexe strălucesc. De regulă, masculii vor zbura, în timp ce femelele vor aștepta cuminți în copaci, arbuști și ierburi pentru a observa care dintre aceștia este mai atrăgător.

Recomandări

Călin Georgescu vrea să împartă cu Putin teritorii din Ucraina. Reacția Ministerului Afacerilor Externe

Lumina produsă de licurici este cea mai eficientă de pe pământ

În momentul în care îi vor identifica pe aceștia, le va „semnala” atracția printr-o rază de lumină. Altfel spus, masculii și femelele folosesc semnalele luminoase pentru a se recunoaște și pentru a se atrage reciproc în timpul ritualurilor de împerechere. Oamenii de știință nu sunt siguri de modul în care insectele își reglează acest proces pentru a se aprinde ori pentru a stinge lumina. În același timp, lumina produsă de licurici poate servi și ca mecanism de apărare, avertizând prădătorii asupra gustului neplăcut sau toxicității insectei.

Ciclul de viață al licuricilor

După ce am înțeles exact felul în care își folosesc licuricii mecanismul de bioluminiscență atât pentru a atrage parteneri, cât și pentru a se proteja în fața prădătorilor, acum vom vorbi despre un alt element esențial al existenței acestor insecte, și anume ciclul de viață. De la stadiul de ou până la cel de adult, licuricii parcurg o serie de transformări spectaculoase, iar fiecare fază este caracterizată de o serie de trăsături distincte și provocări specifice. Condițiile de mediu, precum umiditatea și temperatura, influențează durata fiecărui stadiu și succesul general al ciclului de viață. Iată care sunt stadiile ciclului de viață al licuricilor:

Ou: Ciclul de viață al licuricilor începe la mijlocul verii, atunci când femelele depun aproximativ 100 de ouă în sol sau în materialele vegetale în descompunere, care reprezintă un mediu sigur și nutritiv pentru dezvoltarea embrionilor, notează ThoughtCo.com.

Larvă: Ouăle de licurici embrionate eclozează în 3-4 săptămâni eliberând larve, care trăiesc de obicei în sol. Acestea sunt prădătoare și vânează melci, limacși, viermi și alte nevertebrate moi. Când prinde prada, larva își injectează victima cu enzime digestive pentru a o imobiliza și pentru a-și lichefia rămășițele. Larvele de licurici pot emite lumină, probabil ca mecanism de apărare.

Pupă: După o perioadă de creștere, când larva este pregătită să se transforme în pupă – de obicei la sfârșitul primăverii – construiește o cameră de noroi în sol și se instalează în ea. La unele specii, larva se atașează de scoarța unui copac, atârnând cu capul în jos de capătul din spate și se transformă în pupă în timp ce este suspendată (similar cu o omidă). Într-un proces numit histoliză, corpul larvei este descompus, fiind activate grupuri de celule denumite histoblaste, care declanșează procese biochimice în urma cărora insecta metamorfozează din larvă în adult.

Adult: Când licuriciul adult iese în sfârșit la suprafață, acesta are un singur scop, și anume de a se reproduce. Adulții au o durată de viață scurtă, de la câteva zile până la câteva săptămâni, și se concentrează pe reproducere.

Curiozități despre licurici

• În unele locuri și la anumite ore, licuricii sunt capabili să-și sincronizeze semnalele luminoase.
• Câteva specii de licurici sunt carnivore atunci când ajung la stadiul de adulți și nu se hrănesc cu melci și viermi la fel ca larvele, ci cu licurici din alte specii. De exemplu, femela din specia Photuris răspunde la semnalul transmis de un mascul imitându-i modelul de semnal luminos, iar când acesta sosește în vederea împerechierii, este mâncat, notează Natureformysoul.com. La rândul lor, masculii din această specie imită flash-urile pe care le fac insectele din alte specii pentru a atrage femelele.
• Licuricii pot salva vieți omenești. Oamenii de știință au descoperit că, dacă substanțele chimice care se găsesc în corpul licuricilor – luciferaza și luciferina – sunt injectate în celulele bolnave, pot fi folosite pentru a detecta cheaguri de sânge în organism ceea ce este important atunci când se utilizează medicamente pentru combaterea cancerului sau a distrofiei musculare. Cu toate acestea, mai recent, oamenii de știință au învățat cum să creeze o luciferază sintetică, ceea ce înseamnă că industria medicală nu mai are nevoie să obțină această substanță chimică bioluminiscentă din licurici.
• Licuricii din specia Photinus Carolinus din SUA își pot sincroniza modul în care luminează, creând un spectacol de lumini controlat. Unul dintre cele mai populare locuri pentru a vedea acești licurici este Parcul Național „Great Smoky Mountains” din Tennessee.
• Fiecare specie are propriul său model de strălucire. Acesta poate fi format din două sclipiri scurte urmate de una lungă, de trei sclipiri rapide ori de una singură, etc.
• Oamenii de știință pot identifica specia de licurici pe baza felului în care aceștia strălucesc. Există o specie denumită Phasis reticulata, cunoscută și sub numele de Fantomă albastră. Aceste exemplare rămân aprinse, mai degrabă decât să clipească.
• În ultimii ani, oamenii de știință au observat o scădere alarmantă a numărului de licurici, iar principalele cauze sunt poluarea luminoasă și schimbările climatice, conform experților de la EcoWatch.com. De asemenea, atunci când habitatele lor sunt distruse pentru drumuri sau alte construcții, licuricii nu migrează, ci pur și simplu dispar.

Descoperă şi curiozităţi despre buburuze!

Urmărește-ne pe Google News