Curiozităţi despre Tunisia

Cu o istorie fascinantă ce datează de mii de ani, Tunisia este locul unde se contopesc vechiul și noul și oferă o experiență de călătorie unică așteaptând cuminte să fie descoperită de turiștii din întreaga lume. Dacă ți-ai propus să călătorești în această parte de lume și să explorezi perla neșlefuită a Mediteranei, așa cum este supranumită Tunisia, te invităm să citești articolul de față pentru a afla cele mai interesante și mai inedite date despre această țară africană.

Despre Tunisia

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 4

Tunisia (n.n. – în limba arabă تونس, Tūnis), denumită oficial Republica Tunisiană (n.n. –الجمهورية التونسية, Al Jumhuriyah la Tunisiyah) este situată în partea de nord a Africii, între deșertul Sahara și Marea Mediterană, la o distanță de 140 de kilometri de insula italiană Sicilia. La nord și la est are ieșire la Mediterană, lungimea coastei fiind de 1.148 de kilometri. Este cea mai mică țară a Maghrebului, fiind situată în zona cea mai estică a acestei regiuni.

Recomandări

VIDEO REPORTAJ Sătenii din Perișani, Vâlcea, expropriați la prețurile de acum trei ani, cu 3 euro pe metru pătrat, în numele autostrăzii și cu voia Guvernului: „Țara asta îți ia tot!”

Tunisia se învecinează cu Algeria la vest și sud-vest și cu Libia la est, iar nord-vestul țării este mărginit de Munții Atlas. În același timp, paralel cu țărmul mediteranean, până la golful Bizerte, se află lanțul munților Kroumirie. De asemenea, Tunisia are și granițe maritime cu Italia. Limbile vorbite în Tunisia sunt araba, ca limbă oficială, și franceza, în timp ce engleza și alte limbi de circulație internațională sunt vorbite în regiunile turistice. Religia oficială este islamul.

Speranța de viață în Tunisia este de aproape 77 de ani

Teritoriul Tunisiei se întinde pe o suprafață de 163.610 km², care plasează această țară pe locul 93 la nivel mondial. Practic, Tunisia este la fel de mare ca Surinam, puțin mai mare decât statul american Georgia, dar de aproape trei ori și jumătate mai mică decât Franța. Cel mai înalt punct al țării este vârful Jebel ech Chambi din lanțul muntos Atlas, care are o înălțime de 1.544 de metri, relatează Nations Online. Populația țării numără în momentul de față peste 12,45 milioane de locuitori (echivalentul a 0,15% din populația planetei), ceea ce se traduce printr-o densitate de 80 de locuitori/km². La acest capitol, Tunisia ocupă poziția a 79-a în lume. 69,3 % din populație, adică în jur de 8,6 milioane de oameni, trăiește în mediul urban, în timp ce vârsta medie este de 32,3 ani, iar speranța de viață este de 76,94 ani. Cel mai mare oraș este Tunis, cel care dă numele țării, unde trăiesc peste 693.000 de locuitori. Alte orașe importante sunt Sfax, cu peste 277.000 de locuitori, Susa, cu puțin peste 164.000 de locuitori, Kairouan, cu aproape 120.000 de locuitori, și Bizerte, cu aproximativ 115.000 de locuitori.

Recomandări

Apelul ambasadorilor din trei țări europene membre NATO: „Pregătiți-vă ca Putin să ne invadeze. Nu avem unde să ne retragem”

Popoarele indigene din Tunisia

Ca și în alte regiuni din Africa de Nord, populația indigenă din Tunisia este formată din amazigh, care sunt cunoscuți și sub numele de berberi sau imazighen, așa cum își spun aceștia în limba lor. Ei formează un grup etnic indigen din regiunea Maghreb, din nordul continentului african, mai ales în Tunisia, Algeria, Libia și, într-o măsură mai mică, în Mauritania, în partea de nord a statului Mali și în nordul Nigerului. De asemenea, berberii se regăsesc și în Insulele Canare.

De altfel, berberii sunt triburi care, în trecutul îndepărtat, trăiau într-un spaţiu delimitat de Insulele Canare, arhipelagul de opt insule din Oceanul Atlantic, ce aparține de Spania, relativ aproape de coasta africană de nord-vest, la vest de Maroc, şi Africa de Nord, până la Canalul Suez. În perioada colonizării, aceștia au fost siliţi să părăsească locurile de baştină şi să se retragă în regiunile muntoase din deșertul Sahara de pe teritoriile actuale ale Marocului, Algeriei şi Tunisiei, unde trăiesc în cea mai mare parte şi în ziua de astăzi, potrivit site-ului Tunisia.Travel.on.

De asemenea, comunități mai mici de berberi se regăsesc și în Burkina Faso și în Oaza Siwa din Egipt. Din punct de vedere istoric, națiunile berbere vorbeau limbile berbere, care sunt o ramură a familiei de limbi afroasiatice. Astăzi, mulți berberi se descriu drept „oameni liberi” amazigh sau imazighen și resping denumirea străină „berber”, care este înțeleasă ca peiorativă.

Recomandări

Fumigenele mediatice ale șefului ANPC: de la „puiul vopsit” la „creveții fericiți”. Consultant: „Oamenii au confirmarea că scopul era electoral”

Cum a fost întemeiat orașul Cartagina

Potrivit unei legende grecești, Dido, o prințesă din Tyr – un oraș fenician din Libanul de astăzi – a fost prima străină care s-a stabilit printre triburile indigene din ceea ce este astăzi Tunisia atunci când a fondat orașul antic Cartagina în secolul al IX-lea î.Hr. Această legendă se regăsește în sursele grecești și romane, dintre care cea mai cunoscută este „Eneida”, care este considerată epopeea națională a romanilor, un poem epic care a fost scris de poetul latin Vergilius, aflămd e pe enciclopedia online Britannica.

Legenda spune că, pe vremea când trăia în Tyr, Dido era căsătorită cu un bărbat pe nume Sychaeus. Tatăl lui Dido, regele Belus al II-lea, spera că după moartea sa guvernarea Tyrului să fie împărțită în mod egal între Dido și fratele acesteia, Pygmalion. Însă, în momentul în care regele a murit, Pygmalion a preluat imediat puterea și l-a ucis pe Sychaeus avid să pună mâna pe averea acestuia.

La scurt timp, fantoma lui Sychaeus i s-a arătat lui Dido în vis, i-a spus adevărul despre moartea lui și despre locul unde era ascunsă averea sa și a avertizat-o să fugă din Tyr deoarece Pygmalion o va ucide și pe ea. Dido a mers să recupereze averea soțului mort și a fugit din oraș împreună cu adepții ei. Aceștia au navigat pe Marea Mediterană și au ajuns pe coasta de nord a Africii. Ajunsă aici, Dido a cunoscut un lider local, pe nume Iarbas, care a fost de acord să-i vândă atâta pământ pe cât ar putea acoperi pielea unui taur. Dido și-a demonstrat înțelepciunea și a tăiat mai întâi pielea în mai multe bucăți pe care le-a folosit pentru a înconjura o suprafață mare de pământ. Acolo avea să întemeieze orașul Cartagina, iar ea devenea primul conducător al orașului. În timp, Cartagina a prosperat și s-a transformat într-unul dintre marile orașe și puteri ale antichității, în timp ce coloniile și antrepozitele sale au fost răspândite în întreaga regiune vestică a Mediteranei. Iarbas își dorea să o ia pe Dido de soție, însă aceasta a refuzat deoarece era încă fidelă răposatului ei soț și nu i se putea dedica altui bărbat. Pentru a scăpa de acesta, Dido a construit un rug funerar pe care s-a înjunghiat în fața oamenilor.

Curiozități despre Tunisia

• Împreună cu alte țări nord-africane, cum ar fi Algeria, Maroc și Egipt, Tunisia este inclusă în lista celor mai dezvoltate și mai stabile țări de pe continentul african.
• Orașul tunisian Kairouan este al patrulea cel mai important oraș din lumea musulmană, după Mecca, Medina și Ierusalim. Acest oraș a fost înființat în anul 670 d.Hr. de Uqba Ibn Nafi și găzduiește astăzi moscheea sfântă din Ugba, care face parte din patrimoniul mondial UNESCO, notează World Atlas.
• El Jem este unul dintre cele mai vechi și mai mari amfiteatre romane din lume. Acesta a fost construit în anul 238 d.Hr. când Tunisia de astăzi făcea parte din provincia romană Africa. El Jem are o capacitate de 35.000 de locuri.
• Orașul istoric Medina din Tunis face parte din patrimoniul mondial UNESCO al Tunisiei din anul 1979. Aici există nu mai puțin de 700 de monumente, inclusiv moschei, madrase (n.n. – unități de învățământ găzduite de o moschee), palate, mausolee și fântâni. Cedle mai cunoscute sunt casele nobile din Dar Lasram și Dar Hussein, cazarma militară El Attarine și moscheile Zitouna și Kasbah.
• Tunisia a avut de-a lungul istoriei doar cinci președinți. Habib Bourguiba a fost primul șef de stat, în perioada 1957-1987. Actualul președinte este Beji Caid Essebsi, care a preluat conducerea în 2014.
• În majoritatea culturilor occidentale, oamenii poartă haine negre la înmormântări. Cu toate acestea, în țări precum Africa de Sud, Ghana și Tunisia, roșul este culoarea care simbolizează doliul. De asemenea, în alte țări, culoarea de doliu în Thailanda este violetul, în Myanmar este galbenul, iar în Iran este albastrul.
• Această țară este recunoscută pentru sit-urile arheologice romane, Cartagina fiind cel mai popular dintre acestea în rândul turiștilor.
• Tunis este singurul oraș tunisian în care funcționează un metrou. În celelalte orașe, serviciile de transport public se bazează pe autobuze și taxiuri.
• În oaza tunisiană Kebili au fost descoperite dovezi arheologice carfe atestă faptul că aici au trăit oameni încă din epoca de piatră.
• Cele mai importante destinații turistice din Tunisia sunt Tunis, Cartagina, Sousse, Tozeur, Hammamet și Djerba, iar cei mai mulți turiști care le vizitează provin din Europa.
• Sinagoga El Ghriba, care găzduiește majoritatea evreilor din Tunisia, este construită pe locul unui templu evreiesc despre care se crede că datează de aproape 2000 de ani. Aceasta o face cea mai veche sinagogă din Africa, potrivit Carthagemagazine.

Foto: Shutterstock.com

Urmărește-ne pe Google News