De unde vin denumirile degetelor de la mână și ce înseamnă

De ce avem cinci degete la mână

Majoritatea părților corpului uman sunt câte una sau perechi, astfel că avem câte un nas, o limbă și un ombilic, respectiv câte doi ochi, două picioare, două mâini și așa mai departe. În schimb, degetele reprezintă o excepție evidentă pentru că avem câte cinci la fiecare picior și la fiecare mână, o trăsătură care poartă denumirea de Pentadactilia.

Termenul își are originea în cuvintele grecești „penta” (cinci) și „daktylos” (degete), și definește o caracteristică pe care omul o împărtășește cu majoritatea mamiferelor, precum primatele, balenele sau liliecii și care este considerată o constantă a procesului evolutiv al tuturor vertebratelor terestre, potrivit site-ului Muyinteresante.com.

De asemenea, forma și funcționalitatea mâinii, inclusiv structura pentadactilă, s-au dezvoltat de-a lungul a milioane de ani, pentru a oferi un echilibru perfect între forță și precizie. Deși prezența celor cinci degete la fiecare picior și la fiecare mână este o trăsătură comună în lumea vie, oamenii sunt singura specie care pot reflecta și discuta despre ele.

Un vechi proverb persan spune că „Nu toate degetele de la mână sunt la fel”, subliniind unicitatea fiecărui deget în materie de dimensiune, formă, orientare și denumire.

Recomandări

Consiliile Județene au cheltuit peste 2 milioane de euro pe servicii juridice în ultimii cinci ani. Mai mult de jumătate din sumă a ajuns la trei mari case de avocatură

Anatomia mâinii: degetul – ce este și ce funcții are

Fiecare mână este formată din 27 oase: 8 oase carpiene, 5 metacarpiene și 14 falange (două la degetul mare și câte trei – proximală, medială și distalală – la celelalte degete).

De asemenea, mâna conține mușchi, ligamente și nervi, care ne ajută să putem interacționa cu lumea din jur într-un mod unic. Un rol esențial în funcționalitatea mâinii îl au degetele, fiecare dintre acestea având un rol specific și o denumire cu semnificații interesante.

Degetele de la mână sunt prezente doar la oameni și la alte primate și reprezintă un organ senzitiv foarte important. Fiecare deget are deasupra falangei distale o unghie. Termenul de deget se referă la extremitatea mobilă a mâinii (sau a piciorului), care este formată dintr-un set de falange articulate.

Majoritatea degetelor sunt compuse din trei falange (proximală, mijlocie și distală), cu excepția degetului mare, care are doar două falange (proximală și distală), iar fiecare deget are deasupra falangei distale o unghie, aflăm de pe ClevelandClinic.org.

În mod normal, fiecare mână (și fiecare picior) sunt prevăzute, așa cum spuneam, cu câte cinci degete, care îndeplinesc diverse funcții, de la prindere și manipulare, în cazul mâinilor, până la menținerea echilibrului și sprijinului, în cazul picioarelor.

Recomandări

O româncă a fugit cu copiii din infernul incendiului din California: „Am plecat în Arizona. E miros de fum și aer poluat și la 4 ore de Los Angeles”

Cum se numesc degetele de la mână

Pentru a se evita orice confuzie, s-a preferat denumirea degetelor decât numerotarea lor. Astfel, așa cum am învățat cu toții la orele de anatomie de la școală, degetele de la mână au fost denumite după cum urmează:

• degetul mare sau police (în latină pollex), degetul opozabil,
• degetul arătător sau indice (digitus secundus manus),
• degetul mijlociu sau mediu (digitus medius),
• degetul inelar (digitus anularis)
• degetul mic sau auricularul (digitus minimus).

Pentru cuvântul deget, limbile de origine latină folosesc derivate ale cuvântului latinesc digitus, în franceză există doigt, iar în portugheză și în spaniolă se utilizează termenul dedo. De asemenea, în germană se folosește termenul „mittel finger” pentru degetul mijlociu, iar japonezii folosesc pentru același deget denumirea „naka-yubi”. Se spune că termenul englezesc „finger” ar data din perioada pre-teutonică, fiind derivat din cuvântul „penge” care înseamnă cinci, notează Science Direct.

Originea denumirilor degetelor de la mână

Ne folosim mâinile în fiecare zi pentru a face o grămadă de lucruri, însă câți dintre noi s-au întrebat vreodată de ce poartă denumiri precum degetul mare sau degetul mic? Denumirile degetelor reflectă atât funcția practică, cât și simbolismul cultural.

Recomandări

Topul celor mai mari amenzi date de Consiliul Concurenței. De la cartelul petroliștilor și cel al mâncării la băieții deștepți din energie, scumpirea RCA și exploatarea lemnului

Policele a fost considerat dintotdeauna un simbol al puterii și adaptabilității, fiind unicul deget opozabil. La rândul său, indexul, utilizat pentru indicare și exprimare, a devenit rapid un simbol al comunicării, în vreme ce degetul mijlociu, prin poziția sa centrală, reprezintă echilibrul. În schimb, datorită vechii credințe în „vena amoris” (n.n. – vena dragostei), inelarul a fost asociat cu legătura emoțională, iar auricularul, deși este cel mai mic deget, a păstrat un rol delicat și practic. În continuare îți spunem cum au ajuns să fie denumite astfel fiecare dintre cele cinci degete de la mână.

Degetul mare (police)

Acesta diferă de celelalte patru degete prin faptul că este mai scurt și mai gros și are doar două falange în loc de trei. Degetul mare și-a câștigat acest nume dintr-o descriere a caracteristicilor sale fizice în raport cu „vecinii” săi. În terminologia medicală, cuvântul pentru degetul mare este latinescul pollex. Termenul de deget mare a fost folosit pentru prima dată înainte de secolul al XII-lea și se crede că provine din termenul proto-indo-european tum, care înseamnă „a se umfla”, ceea ce face ca acest deget să fie „cel umflat” sau „cel gros”. Există o discuție cu privire la faptul că degetul mare poate fi numit pe bună dreptate un deget, însă lăsând deoparte clasificarea, numele se potrivește.

Degetul arătător (indice)

Lângă degetul mare se află degetul arătător sau degetul arătător (index) sau digitus secundus manus. Denumirea index provine din latinescul indicō, care se traduce prin „a indica”, iar de aici și termenul pe care îl știm cu toții. Cu toate că este cel de-al doilea deget, după degetul opozabil, indexul este recunoscut ca fiind primul deget de la mână, ceea ce explică motivul pentru care se folosește uneori și denumirea de arătător, relatează Mentalfloss.com.

Degetul mijlociu (mediu)

Cel de-al doilea deget după degetul mare și al treilea al mâinii are și cea mai literală semnificație dintre toate degetele. Mai puțin cunoscut sub denumirea de deget lung sau înalt, denumirea de deget mijlociu provine din latinescul digitus medius manus. Acest deget se află în centrul mijlocul mâinii, între arătător și degetul inelar. Cum a devenit degetul mijlociu un gest ofensator este o cu totul altă poveste.

Deși originea gestului cu degetul mijlociu rămâne subiect de dezbatere între istorici, există o legendă care leagă apariția sa de bătălia de la Agincourt din 1415, dintre francezi și englezi. Se spune că, anticipând o victorie, francezii plănuiau să le taie degetul mijlociu prizonierilor englezi ca să-i împiedice să mai folosească arcul, o armă esențială în acele vremuri. Însă, francezii au pierdut bătălia, iar soldații englezi, triumfători, i-au batjocorit pe dușmanii lor arătându-le tocmai degetul mijlociu, subliniind inutilitatea planului lor.

Degetul inelar

Etichetat în unele culturi, precum cea chineză, ca „degetul fără nume”, degetul inelar este cunoscut în terminologia medicală sub unul dintre numele latinești digitus medicinalis, digitus quartus manus și digitus annularis manus.

Originea termenului de deget inelar datează din Egiptul secolului al II-lea și are legătură cu inima. Egiptenii antici credeau că în al patrulea deget există o venă, cunoscută sub numele de vena iubitului sau amantului, care era conectată la inimă – o teorie falsă pe care au ajuns să o creadă, însă, și romanii mulți ani mai târziu. Pentru a marca așa cum se cuvine faptul că reușea să cucerească inima unei femei, bărbatul respectiv îi punea acesteia un inel pe deget, o practică care dăinuie și astăzi.

Degetul mic

Cel de-al cincilea deget de la mână este degetul mic sau digitus minimus manus. Potrivit World Wide Words, denumirea de „pinkie” a fost folosită pentru prima dată de scoțieni pentru a se referi la ceva mic, după cum se explică în „An Etymological Dictionary of the Scottish Language”, scris de John Jamieson și publicat în 1808.

Termenul provine din cuvântul olandez „pink”, care înseamnă „degetul mic”. Termenul, care în engleza americană este ortografiat „pinky”, este utilizat pe scară largă și în alte țări din zona Commonwealth, precum Noua Zeelandă, Canada și Australia.

Jamieson scrie că „to pink” înseamnă „a se zbate ochiul”, iar adjectivul „pinkie” se aplică ochiului atunci când acesta „este mic sau când se zbate”. Totodată, în Dicționarul Collins se precizează că un cuvânt înrudit, „pinkeye”, își are originea în termenul olandez „pinck oogen”, care apare și în dicționarul lui Jamieson și care se traduce prin „ochi roșii” sau „conjunctivită”, o afecțiune frecventă a ochiului.

Foto: Shutterstock.com

Vezi și Lucruri Pe Care Să Nu Le Faci Cu Mâna Stânga

Urmărește-ne pe Google News