„E un principiu fundamental greșit să taxezi investiția”. Concluzii după Ordonanța „trenuleț”

Câteva concluzii legate de Ordonanța „trenuleț”.

Prima, din păcate, ține de minciună și de disimulare pentru că ni s-a spus că nu vor crește taxele sau nu vor crește decât în urma unor consultări și a unor analize de impact care să vadă și să arate că ceea ce trecem pe hârtie e, într-adevăr, transferabil și în realitate și că din punctul de vedere al colectării impactul va fi pozitiv pe termen mediu și lung, nu doar pe termen scurt pentru că ne-am obișnuit prea des să peticim niște lucruri pe termen scurt, care, apoi, pe termen mediu sau lung se dovedesc absolut ineficiente.

Așa că, în primul rând, am călcat în picioare predictibilitatea, am călcat în picioare transparența și dialogul, lucruri extrem de importante mai ales în 2025 din perspectiva riscului politic, din perspectiva alegerilor care urmează, perspectiva turbulențelor regionale și comerciale cărora România trebuie să le facă față.

Apoi, legat de taxa pe stâlp, ca fiind una dintre principalele surse de bani în plus la buget. Acest unu la sută a mai fost într-o formă de 1,5 la sută dar să ne amintim că statul a pierdut în instanță, banii au trebuit dați înapoi, iar dincolo de legalitate, chiar dacă acum ar fi să fie implementabilă, din punct de vedere al oportunității e o foarte mare problemă pentru că legal ai voie să transferi acest cost în tarif. Deci, practic, consumatorii vor plăti un preț mai mare, foarte multe investiții ar putea fi oprite pentru că e un principiu fundamental greșit la mijloc – taxezi investiția – noi ar trebui să ne uităm strict pe profit, nu trebuie să ne uităm pe venituri și pe cifră de afaceri sau investiții, din contră pe acestea ar trebui să le încurajăm și ar trebui să ne uităm în zona de profit, dacă chiar e ceva de taxat în plus.

De aceea, nici n-am să critic creșterea impozitului pe dividende, dar taxa pe stâlp, în context strategic e o foarte mare greșeală pentru că România ar trebui să încurajeze energia și sectorul energetic. Foarte multe dintre aceste construcții speciale sunt în domeniul energetic. Noi în loc să consolidăm cel mai strategic pilon al economiei, de care depinde competitivitatea, performanța industrială, felul în care putem să jucăm și geopolitic și regional ca exportatori de siguranță energetică, de energie, cu altă cuvinte să facem diferența în Europa și să devenim relevanți, iată că punem o piedică fix acestui domeniu aparent captiv pentru că spunem că au de unde.

Aici e cea mai mare problemă pentru că ar trebui să încurajăm investițiile și să gândim pe termen lung. Toate abordările pe termen scurt vor da greș în România și asta ne arată și trecutul.

Ar trebui să ne concentrăm, așadar, pe reducerea cheltuielilor statului și aici ar fi trebuit să se lucreze și pentru primele șase luni, singurele ajustări reale ar fi trebuit să fie în zona sectorului public, unde ar fi trebuit să se vină cu niște ajustări fantastic de mari care chiar să poată să facă diferența și abia ulterior, în baza unor consultări, în baza unor anunțuri care să mizeze pe predictibilitate și pe discuții și dialog, nu pentru a cere aprobarea mediului de afaceri, ci pentru a testa dacă sunt sau nu funcționale măsurile propuse și prin studii de impact, analize foarte rapide care se pot face și care să confirme că acele măsuri pot să fie funcționale pe termen mediu sau chiar lung.

Din nou, abordarea pe termen scurt e extrem de periculoasă și nu face decât să ne ducă într-o cascadă de erori care ne vor costa și mai mult.

Un lucru bun s-a întâmplat, totuși, în ordonanța „trenuleț” – a dispărut acea prevedere care elimina creditul fiscal pentru sponsorizări, ceea ce ar fi dus la oprirea a mii de proiecte și piederea, probabil, a zeci de mii de locuri de muncă din zona non-guvernamentală. A fost un lucru bun, sper că nu va reapărea într-o formă viitoare pentru că această ordonanță mă tem că e un prim pas dintr-un lung șir de pași care vor urma în perspectiva reașezării fiscale.

Important ar fi ca de acum să ne concentrăm foarte mult pe reducerea cheltuielilor și pe creșterea colectării și abia apoi să ne uităm și ce să facem în zona de posibile creșteri de taxe dar numai în urma unor consultări și a unor anunțuri tocmai ca să mizăm pe predictibilitate și, foarte important, a analizelor de impact pentru că altfel s-ar putea să acționăm fix degeaba.