Jackson Pollock a ascuns maimuțe, clovni, și sticle în picturile sale, fără să știe, dezvăluie un nou studiu. Ce sunt pologlifele

Maimuțe, clovni, autoportrete, elefanți și sticle de alcool se numără printre lucrurile care ar putea fi ascunse în lucrările lui Jackson Pollock, unul dintre giganții expresionismului abstract din secolul al XX-lea, potrivit unei noi cercetări, transmite The Guardian.

Pictorul american, care folosea „tehnica picăturii” pentru a turna sau stropi vopsea pe o suprafață orizontală, a declarat odată că a stat departe de „orice imagine recognoscibilă” în lucrările sale.

Însă un nou studiu sugerează că modelele haotice conțin imagini de care Pollock nu ar fi fost conștient din cauza tulburării sale bipolare.

Ce sunt imaginile „pologlife”

Publicată în CNS Spectrums de Cambridge University Press, lucrarea susține că tehnica lui Pollock a camuflat „imagini criptate conștient sau inconștient”, pe care le numesc „pologlife”, la baza unora dintre cele mai renumite picturi ale sale.

Acesta susține că multe dintre „imaginile recognoscibile” au paralele cu schițele pe care Pollock le-a făcut pentru primul său psihanalist în 1936, la vârsta de 24 de ani, și pe care profesionistul medical le-a vândut ulterior.

Lucrarea, intitulată „Imaginile din picturile lui Jackson Pollock - Polloglyphs - provin din conștientul și inconștientul său, sau sunt toate în mintea privitorului?”, citează lucrarea lui Pollock din 1945, Troubled Queen.

Deși, la prima vedere, tabloul pare o rețea complexă de culori și modele geometrice, dacă este rotit la 90 de grade, acesta dezvăluie „un soldat care atacă ținând în mână o secure și un pistol cu un glonț în țeavă; un cocoș în stil Picasso; o maimuță cu ochelari și vin; și una dintre cele mai clare imagini, îngerul milei și sabia sa”, se arată în studiu.

„Percepțiile vizuale bipolare ale lui Pollock”

Profesorul psihiatru Stephen M Stahl, care a condus cercetarea, și echipa sa au scris: „Capacitatea sa remarcabilă de a ascunde aceste imagini la vedere ar fi putut face parte din geniul său creativ și ar fi putut fi, de asemenea, îmbunătățită prin înzestrarea cu abilități vizuale spațiale extraordinare care au fost descrise la unii pacienți bipolari”.

Cercetătorii au declarat că este posibil ca „percepțiile vizuale bipolare ale lui Pollock să-i fi permis să dezvolte o tehnică unică de camuflare a imaginilor sub picaturi”. Ei au spus că repetarea în masă a acelorași imagini a făcut „foarte puțin probabil să fie pareidolia provocată aleatoriu”.

Aceștia au recunoscut că pologlifele din picturile cu picături mai târzii erau mai greu de văzut sau de „decodat” din straturile haotice de vopsea aruncată.

„În cele din urmă, este posibil să nu știm niciodată dacă există pologlife prezente în faimoasele picturi cu picurare în picături ale lui Jackson Pollock. De asemenea, nu putem ști cu siguranță dacă acestea se află doar în mintea privitorului sau dacă au fost plasate acolo în mod conștient sau inconștient de către artist”, au declarat aceștia.

Jackson acoperea pânze întregi și folosea forța întregului său corp pentru a picta

Calitatea Rorschach a picturilor lui Pollock a fascinat iubitorii de artă timp de decenii, privitorii percepând multe lucruri în ele - de la scene din mitologia clasică la simboluri junghiene. În cartea sa Tom și Jack, istoricul de artă Henry Adams a afirmat că Pollock și-a ascuns propria semnătură în tabloul său Mural din 1943.

Jackson acoperea pânze întregi și folosea forța întregului său corp pentru a picta, adesea într-un stil de dans frenetic. Forma sa extremă de abstractizare i-a divizat pe critici: unii au lăudat imediatețea creației, în timp ce alții i-au ironizat caracterul aleatoriu, comparându-l cu opera unui copil.

Dar pictorul rămâne un favorit al pieței de artă. Lucrările sale ajung la zeci de milioane de dolari la licitație, cea mai scumpă dintre ele, Number 5 (1948), stabilind un record mondial când a fost vândută pentru 140 de milioane de dolari în 2006.

Artistul a murit în 1956 după ce s-a accidentat cu mașina în timp ce era beat.