Jimmy Carter, fost președinte al SUA, a încetat din viață

WASHINGTON (Reuters) -Jimmy Carter, fermecătorul cultivator de arahide din Georgia care, în calitate de președinte al SUA, s-a luptat cu o economie în declin și cu criza ostaticilor din Iran, dar a negociat pacea între Israel și Egipt și a primit ulterior Premiul Nobel pentru Pace pentru activitatea sa umanitară, a murit duminică în casa sa din Plains, Georgia. Avea 100 de ani.

Jimmy Carter, fost președinte al SUA și laureat al Premiului Nobel pentru Pace, a murit la 100 de ani

Președintele american Joe Biden a dispus ca 9 ianuarie să fie o zi de doliu național în toate Statele Unite pentru Jimmy Carter, a declarat Casa Albă într-un comunicat.

“Fac apel la poporul american să se adune în acea zi în locurile lor de cult respective, pentru a aduce un omagiu memoriei președintelui James Earl Carter”, a declarat Biden.

Jimmy Carter, un democrat, a devenit președinte în ianuarie 1977 după ce l-a învins pe președintele republican în exercițiu Gerald Ford în alegerile din 1976. Președinția sa de un mandat a fost marcată de acordurile de la Camp David din 1978 dintre Israel și Egipt, care au adus o anumită stabilitate în Orientul Mijlociu.

Dar a fost, de asemenea, marcată de o recesiune economică, de o impopularitate persistentă și de criza ostaticilor din Iran, care i-a consumat ultimele 444 de zile de mandat. Jimmy Carter a candidat pentru realegere în 1980, dar a fost înlăturat de la putere cu o majoritate zdrobitoare, alegătorii adoptându-l pe Ronald Reagan, fost actor și guvernator al Californiei, contracandidatul republican.

Jimmy Carter a trăit mai mult decât orice alt președinte al SUA și, după ce a părăsit Casa Albă, și-a câștigat reputația de umanitar convins. În general, a fost considerat un fost președinte mai bun decât a fost președinte – un statut pe care l-a recunoscut cu ușurință.

Lideri mondiali și foști președinți ai SUA au adus un omagiu unui om pe care l-au apreciat ca fiind plin de compasiune, umil și angajat în favoarea păcii în Orientul Mijlociu.

“Rolul său semnificativ în realizarea acordului de pace dintre Egipt și Israel va rămâne gravat în analele istoriei”, a declarat președintele egiptean Abdel Fattah al-Sisi într-o postare pe X.

Centrul Carter a declarat că vor avea loc ceremonii publice în Atlanta și Washington. Aceste evenimente vor fi urmate de o înmormântare privată în Plains, a spus acesta.

Ultimele aranjamente pentru funeraliile de stat ale fostului președinte sunt încă în așteptare, potrivit centrului.

În ultimii ani, Jimmy Carter s-a confruntat cu mai multe probleme de sănătate, inclusiv melanom care s-a răspândit la ficat și creier. Carter a decis să primească îngrijire paliativă în februarie 2023 în loc să fie supus unei intervenții medicale suplimentare. Soția sa, Rosalynn Carter, a murit pe 19 noiembrie 2023, la vârsta de 96 de ani. El părea fragil când a participat la slujba de înmormântare și la înmormântarea ei într-un scaun cu rotile.

Jimmy Carter a părăsit funcția fiind profund nepopular, dar a lucrat energic timp de decenii pentru cauze umanitare. A primit Premiul Nobel pentru Pace în 2002, în semn de recunoaștere a “eforturilor sale neobosite de a găsi soluții pașnice la conflictele internaționale, de a promova democrația și drepturile omului și de a promova dezvoltarea economică și socială”.

Jimmy Carter a fost un centrist în calitate de guvernator al Georgiei, cu tendințe populiste, atunci când a ajuns la Casa Albă ca al 39-lea președinte al Statelor Unite. El a fost un outsider al Washingtonului într-o perioadă în care America era încă afectată de scandalul Watergate, care l-a determinat pe republicanul Richard Nixon să demisioneze din funcția de președinte în 1974 și l-a ridicat pe Ford din funcția de vicepreședinte.

“Sunt Jimmy Carter și candidez la președinție. Nu vă voi minți niciodată”, a promis Carter cu un zâmbet până la urechi.

Rugat să își evalueze președinția, Jimmy Carter a declarat într-un documentar din 1991: “Cel mai mare eșec pe care l-am avut a fost un eșec politic. Nu am reușit niciodată să conving poporul american că am fost un lider puternic și hotărât”.

În ciuda dificultăților pe care le-a întâmpinat în funcție, Carter a avut puțini rivali în ceea ce privește realizările ca fost președinte. A fost aclamat la nivel mondial ca un neobosit apărător al drepturilor omului, o voce a celor lipsiți de drepturi și un lider în lupta împotriva foametei și sărăciei, câștigând respectul care i-a fost refuzat la Casa Albă.

Jimmy Carter a câștigat Premiul Nobel pentru Pace în 2002 pentru eforturile sale de a promova drepturile omului și de a rezolva conflictele din întreaga lume, din Etiopia și Eritreea până în Bosnia și Haiti. Centrul său Carter din Atlanta a trimis delegații internaționale de monitorizare a alegerilor la urnele din întreaga lume.

Profesor de școală duminicală baptistă din sud încă din adolescență, Jimmy Carter a adus un puternic simț al moralității la președinție, vorbind deschis despre credința sa religioasă. De asemenea, a încercat să reducă puțin fastul unei președinții din ce în ce mai imperiale – mergând pe jos, în loc să meargă într-o limuzină, în parada de inaugurare din 1977.

Orientul Mijlociu a fost punctul central al politicii externe a lui Jimmy Carter. Tratatul de pace Egipt-Israel din 1979, bazat pe acordurile de la Camp David din 1978, a pus capăt unei stări de război între cei doi vecini.

Jimmy Carter i-a adus pe președintele egiptean Anwar Sadat și pe prim-ministrul israelian Menachem Begin la reședința prezidențială Camp David din Maryland pentru discuții.

Tratatul prevedea retragerea Israelului din Peninsula Sinai din Egipt și stabilirea de relații diplomatice. Begin și Sadat au primit fiecare câte un Premiu Nobel pentru Pace în 1978.

Până la alegerile din 1980, problemele primordiale au fost inflația de două cifre, ratele dobânzilor care depășeau 20% și creșterea prețurilor la combustibil, precum și criza ostaticilor din Iran care a adus umilință Americii. Aceste probleme au marcat președinția lui Carter și i-au subminat șansele de a obține un al doilea mandat.

CRIZA OSTATICILOR

La 4 noiembrie 1979, revoluționarii devotați ayatollahului iranian Ruhollah Khomeini au luat cu asalt Ambasada SUA din Teheran, i-au sechestrat pe americanii prezenți și au cerut întoarcerea șahului destituit Mohammad Reza Pahlavi, care era susținut de Statele Unite și era tratat într-un spital american.

Publicul american s-a raliat inițial lui Jimmy Carter. Dar sprijinul său a dispărut în aprilie 1980, când un raid de comando nu a reușit să salveze ostaticii, opt soldați americani fiind uciși într-un accident aviatic în deșertul iranian.

Ultima rușine a lui Jimmy Carter a fost că Iranul a ținut cei 52 de ostatici până la câteva minute după ce Reagan a depus jurământul la 20 ianuarie 1981, pentru a-l înlocui pe Carter, apoi a eliberat avioanele care îi transportau spre libertate.

Într-o altă criză, Jimmy Carter a protestat față de invazia Afganistanului de către fosta Uniune Sovietică în 1979 prin boicotarea Jocurilor Olimpice din 1980 de la Moscova. De asemenea, el a cerut Senatului SUA să amâne examinarea unui acord major privind armele nucleare cu Moscova.

Neînduplecați, sovieticii au rămas în Afganistan timp de un deceniu.

În 1978, Jimmy Carter a obținut aprobarea la limită a Senatului pentru un tratat de transfer al Canalului Panama sub controlul statului Panama, în ciuda criticilor care susțineau că această cale navigabilă era vitală pentru securitatea americană. De asemenea, el a finalizat negocierile privind legăturile depline ale Statelor Unite cu China.

Carter a creat două noi departamente ale cabinetului american – educația și energia. Pe fondul prețurilor ridicate la combustibil, el a declarat că “criza energetică” a Americii este “echivalentul moral al războiului” și a îndemnat țara să adopte conservarea. “Națiunea noastră este cea mai risipitoare de pe pământ”, le-a spus el americanilor în 1977.

În 1979, Jimmy Carter a ținut în fața națiunii ceea ce a devenit cunoscut drept discursul său despre “starea de rău”, deși nu a folosit niciodată acest cuvânt.

“După ce am ascultat poporul american, mi-am amintit din nou că toată legislația din lume nu poate rezolva problema Americii”, a spus el în discursul său televizat.

“Amenințarea este aproape invizibilă în mod obișnuit. Este o criză de încredere. Este o criză care lovește chiar în inima, sufletul și spiritul voinței noastre naționale. Eroziunea încrederii noastre în viitor amenință să distrugă structura socială și politică a Americii.”

În calitate de președinte, Jimmy Carter, un om liniștit, s-a simțit stânjenit de comportamentul fratelui său mai mic, Billy Carter, care se lăuda că “am gâtul roșu, șosete albe și bere Blue Ribbon”.

“IAR ÎNCEPI”

Jimmy Carter a făcut față unei provocări din partea senatorului de Massachusetts, Edward Kennedy pentru nominalizarea democrată la alegerile prezidențiale din 1980, dar a fost moderat din punct de vedere politic la începutul bătăliei din alegerile generale împotriva unui adversar republican viguros.

Reagan, conservatorul care proiecta o imagine de forță, l-a dezechilibrat pe Carter în timpul dezbaterilor de dinaintea alegerilor din noiembrie 1980.

Reagan i-a spus disprețuitor lui Carter: “Iar începi”, atunci când adversarul republican a considerat că președintele a denaturat opiniile lui Reagan în timpul unei dezbateri.

Jimmy Carter a pierdut alegerile din 1980 în fața lui Reagan, care a câștigat 44 din cele 50 de state și a acumulat o majoritate zdrobitoare în Colegiul Electoral.

James Earl Carter Jr. s-a născut la 1 octombrie 1924, în Plains, Georgia, unul dintre cei patru copii ai unui fermier și ai unui negustor. A absolvit Academia Navală a SUA în 1946, a servit în programul submarinelor nucleare și a plecat pentru a gestiona afacerea familiei de cultivare a arahidelor.

S-a căsătorit cu soția sa, Rosalynn, în 1946, o uniune pe care a numit-o “cel mai important lucru din viața mea”. Au avut trei fii și o fiică.

Jimmy Carter a devenit milionar, legislator al statului Georgia și guvernator al Georgiei din 1971 până în 1975. A depus o candidatură modestă pentru nominalizarea democrată la alegerile prezidențiale din 1976 și și-a depășit rivalii pentru dreptul de a-l înfrunta pe Ford în alegerile generale.

Cu Walter Mondale drept contracandidat la vicepreședinție, Carter a fost impulsionat de o gafă majoră a lui Ford în timpul uneia dintre dezbaterile lor. Ford a declarat că “nu există nicio dominație sovietică în Europa de Est și nu va exista niciodată sub o administrație Ford”, în ciuda deceniilor de dominație.

Carter l-a devansat pe Ford în alegeri, chiar dacă Ford a câștigat mai multe state – 27 față de 23 ale lui Carter.

Nu toată activitatea post-prezidențială a lui Carter a fost apreciată. Se spune că fostul președinte George W. Bush și tatăl său, fostul președinte George H.W. Bush, ambii republicani, au fost nemulțumiți de diplomația independentă a lui Carter în Irak și în alte părți.

În 2004, Carter a calificat războiul din Irak lansat în 2003 de tânărul Bush drept una dintre cele mai “grave și dăunătoare greșeli pe care le-a făcut vreodată națiunea noastră”. El a numit administrația lui George W. Bush “cea mai rea din istorie” și a spus că vicepreședintele Dick Cheney a fost “un dezastru pentru țara noastră”.

În 2019, Carter a pus la îndoială legitimitatea republicanului Donald Trump ca președinte, spunând că “a fost pus în funcție pentru că rușii au intervenit în numele său”. Trump a răspuns numindu-l pe Carter “un președinte groaznic”.

Carter a făcut, de asemenea, călătorii în Coreea de Nord comunistă. O vizită din 1994 a dezamorsat o criză nucleară, președintele Kim Il Sung fiind de acord să își înghețe programul nuclear în schimbul reluării dialogului cu Statele Unite. Aceasta a condus la un acord prin care Coreea de Nord, în schimbul ajutorului, a promis să nu repornească reactorul său nuclear și să nu reproceseze combustibilul uzat al centralei.

Dar Carter a iritat administrația președintelui democrat Bill Clinton, anunțând acordul cu liderul nord-coreean fără a se consulta mai întâi cu Washingtonul.

În 2010, Carter a obținut eliberarea unui american condamnat la opt ani de muncă silnică pentru intrarea ilegală în Coreea de Nord.

Carter a scris mai mult de două duzini de cărți, de la memorii prezidențiale la cărți pentru copii și poezii, precum și lucrări despre credința religioasă și diplomație. Cartea sa “Credință: O călătorie pentru toți”, a fost publicată în 2018.