Mari președinți care au demisionat de-a lungul vremii. Ce se spune despre ei și ce au lăsat în urma lor

Demisia unui președinte este întotdeauna un eveniment istoric. Uneori, este un gest de onoare, alteori este singura cale de ieșire dintr-un scandal. Unii au plecat cu fruntea sus, alții au fost forțați să renunțe. Dar care sunt cele mai cunoscute cazuri de președinți care au demisionat și care a fost impactul lor asupra lumii.

Richard Nixon (SUA, 1974), președintele Watergate

Cel mai faimos caz de demisie prezidențială este cel al lui Richard Nixon, care a plecat din funcție după scandalul Watergate. Administrația sa a fost prinsă spionând ilegal adversarii politici, iar în fața unei iminente destituiri prin impeachment, Nixon a ales să demisioneze.

Richard Nixon se plimbă într-un automobil cu Pat Nixon în rolul Marelui Marshall al Paradei Trandafirilor din Pasadena, California. Îmbunătățirea digitală a unei imagini din domeniul public Sursă foto: Profimedia

„Voi demisiona din funcția de președinte mâine la prânz.”, a declat Nixon pe 8 august 1974.

Richard Nixon a lăsat în urmă o Americă care nu mai avea încredere în guvern, dar și reforme pentru transparență. Totuși a stabilit relații diplomatice istorice cu China și Uniunea Sovietică.

Recomandări

Cel mai nemilos portret al lui Klaus Iohannis: „O nonentitate periculoasă pleacă. Un șef de stat în mare măsură lipsit de valoare”

„Când președintele face ceva, înseamnă că nu este ilegal.” – Richard Nixon

Boris Elțîn (Rusia, 1999), reformatorul slăbit

Boris Elțîn a fost primul președinte al Rusiei post-sovietice și un simbol al tranziției către democrație. Însă, după ani de haos economic, corupție și un stil de conducere imprevizibil, popularitatea sa a scăzut dramatic. În 1999, a surprins pe toată lumea anunțându-și demisia în ajunul noului mileniu, predând puterea lui Vladimir Putin.

Boris Elțîn, 1989 Sursă foto: Profimedia

„Îmi cer iertare pentru greșelile mele. Rusia trebuie să intre în noul mileniu cu lideri noi.”, a declat Elțîn pe 31 decembrie 1999.

Boris Elțîn a lăsat o Rusie care trecuse de la comunism la capitalism și o economie instabilă, dominată de oligarhi. El a deschis calea pentru ascensiunea lui Vladimir Putin.

„Pleacă cine trebuie să plece.” – Boris Elțîn

Evo Morales (Bolivia, 2019), de la erou la exilat

Evo Morales Morales a fost un președinte revoluționar, dar când și-a prelungit ilegal mandatul, protestele masive l-au forțat să plece. Acuzat de fraudă electorală, a demisionat și a plecat în exil.

Recomandări

Milionarii care conduc Romsilva. Conturi de sute de mii de euro, bijuterii de alte sute de mii și zeci de terenuri și case, averea membrilor Consiliului de Administrație

Fostul președinte al Boliviei, Evo Morales, în timpul unui interviu acordat AFP, 3 noiembrie 2024 Sursă foto: Profimedia

„Pentru pacea în Bolivia, renunț la președinție. Mă exilez pentru popor”” – a declarat Morales pe 10 noiembrie 2019

A lăsat în urmă reforme sociale importante, dar și o țară divizată. Mai mult, creat un precedent periculos pentru liderii care își forțează mandatele.

„Nu am furat niciodată nimic. Singura mea crimă a fost că sunt indian.” – Evo Morales Morales

Raúl Alfonsín (Argentina, 1989), victima crizei economice

Raúl Alfonsín a fost primul președinte democratic al Argentinei după dictatură, dar a fost copleșit de o inflație galopantă și proteste masive. Incapabil să controleze economia, a demisionat cu șase luni înainte de finalul mandatului, lăsând loc unei tranziții grăbite către noul guvern.

Raúl Alfonsín, Sursă foto: Profimedia

Recomandări

Putin poate fi obligat să întrerupă războiul din Ucraina: „Se apropie de finalul inevitabil, resursele pentru acțiuni ofensive ulterioare se epuizează”

„Trebuie să plec pentru binele națiunii.”, a spus Alfonsín în 8 iulie 1989.

Considerat un lider integru, el a condus revenirea democrației în Argentina. A lăsat în urmă o economie devastată, cu hiperinflație. El reprezintă o amintire pozitivă pentru poporul argentinuan, dar umbrită de eșecurile economice.

„Nu mai pot opri haosul. Democrația ne costă scump, dar dictatura ne-ar costa și mai mult.”- Raúl Alfonsín

Alberto Fujimori (Peru, 2000), întâi fugă, apoi exil

Alberto Fujimori a condus Peru cu o mână de fier în anii 1990, eliminând gherilele teroriste și stabilizând economia. Totuși, regimul său autoritar a fost marcat de corupție și abuzuri grave. În 2000, în timpul unei vizite în Japonia, a demisionat prin fax, refuzând să se mai întoarcă în Peru.

Alberto Fujimori, fost președinte al Peru de origine japoneză, Sursă foto: Hepta

„Pentru binele națiunii, îmi depun demisia. „Demisionez prin fax.”, a declarat Fujimori în noiembrie 2000.

A lăsat în urmă o economie mai puternică, dar și un regim corupt, controlat de oligarho. El a fost extrădat și condamnat la închisoare pentru abuzuri. A murit la vârsta de 86 de ani, după ce și-a petrecut ultimii ani ai vieţii în închisoare pentru corupţie şi crime împotriva umanităţii.

„Sunt singurul capabil să reconstruiesc Peru.” – Alberto Fujimori

Klaus Iohannis (România, 2025), președintele tăcut

Ales ca un simbol al modernizării, Klaus Iohannis a fost inițial văzut ca un lider echilibrat. Totuși, pasivitatea din al doilea său mandat, alianțele controversate și lipsa de reforme au dus la critici severe. Pe fondul unei crize politice, a ales să demisioneze în 2025, pe fondul presiunilor puse de Parlament.

Discursul în care Klaus Iohannis și-a anunțat demisia. Foto: Administrația Prezidențială

„Îmi asum această decizie în interesul României.”, a declat Iohannis pe 10 februarie 2025.

Iohannis lăsat în urmă o relație solidă cu UE și NATO, dar și o clasă politică dominată de compromisuri și lipsă de transparență, alături de o societate divizată între susținători și critici ai săi.

„România normală trebuie să rămână un ideal, nu doar un slogan.” – Klaus Iohannis

Când un președinte demisionează, lasă în urmă nu doar un loc gol în biroul său, ci și o moștenire complicată. Unii sunt amintiți ca vizionari, alții ca lideri care nu și-au putut duce mandatul la capăt.

Urmărește-ne pe Google News