Milioane de euro irosiți pe digitalizare fără impact real. Cum au ajuns ochelarii VR și laptopurile să stea închise în dulap

Peste un miliard de euro prin PNRR ar urma să ajute școlile să se doteze și întregul sistem să se digitalizeze.

Început în urmă cu trei ani, procesul merge greu, iar semnele sunt ca țara noastră va pierde mare parte din finanțare. O parte dintre școli sunt deja dotate, dar aparatura e nefolosită, iar profesorii par depășiți de situație.

Școala românească a fost dintotdeauna săracă. N-au fost niciodată bani de la buget pentru dotări sau salarii decente. De 35 de ani sistemul e susținut în buna măsură de părinți. De trei ani însă, școlile au fost bombardate cu tehnologie. Zeci de milioane de euro au fost deja cheltuite de autoritățile din România. Mergem pe urma banilor ca să vedem dacă reușesc investițiile să scoată din amorțeală un sistem reszistent la schimbare.

Începem călătoria noastră cu o oprire în județul Giurgiu, în comuna Crevedia Mare.

Școala a fost dotată cu tehnologie după ce au accesat o finanțare europeană în valoare 749.000 de lei adică, adica 150.000 de euro, fonduri europene, prin Programul Național de Reducere a Abandonului Școlar.

Directoarea a plătit din fondurile europene 177.500 de lei pentru 4 table interactive, 20 de laptopuri cu licențe aferente, un hard disk, 2 videoproiectoare, o imprimantă color, 2 tablete grafice și 20 de ochelari de realitate virtuală.

Directoarea ne sugerează să mergem la școala din deal, veche de câteva zeci de ani. Urmează să se mute într-o unitate modulară pentru că acolo să se facă lucrări de extindere și modernizare. Aceasta e una dintre cele 79 de școli cu toaletă în curte aflată pe lista Ministerului Educației care promite de ani buni că va rezolva problema. În clasă o găsim pe profesoara de matematică, fosta directoare a școlii.

Profesoară: „Și ne dorim ca și clădirea aceasta, care este superbă – niciodată nu m-aș despărți de ea – să fie un pic modernizată, împreună cu lărgirea”.

O întrebăm pe domnișoara profesoară dacă folosește catalogul electronic având în vedere că școala a plătit în urma cu cinci ani 12.400 de lei pentru o platformă care permite digitalizarea procesului educațional, cu facilitați de predare online, catalog și o platformă prin care profesorii pot comunica cu părinții și elevii.

Reporter: Catalogul online îl folosiți?

Profesoară: „Nu. Drept să vă spun, chiar nu știu dacă am sau nu, m-ați luat așa prin surprindere și sunt așa... Degeaba am atâția ani și atâta vechime. Avem atâtea conturi că...La atâta vechime, chiar am foarte multe conturi. Chiar nici nu ne trebuie catalogul online, mă refer în momentul acesta. Noi discutăm orice problemă să știți. Eu primesc telefoane sau mesaje pe WhatsApp. Le mai spun eu: "Uitați-vă puțin la oră." Niciodată nu lăsăm nerezolvată o problemă. Aveam așa ceva, o rezistență la schimbare”.

În discuție intervine primarul comunei Crevedia Mare aflat la primul mandat care ne-a însoțit la școală. Spune că la scurt timp după ce a preluat conducerea localității a aflat că din bugetul primăriei pleacă lunar 18.500 de lei abonamente pentru tabletele copiilor

Daniel Badea, primarul comunei Crevedia Mare: „Problema mea este alta. Faptul că se plătesc abonamente la aceste tablete și au fost prelungite abonamentele. La 320 de tablete. Și noi dăm niște bani și acele tablete și abonamente nu au fost folosite. Asta este problema mea”.

Reporter: Cine l-a prelungit?

Daniel Badea, primarul comunei Crevedia Mare: „Vechea administrație, până să vină, au prelungit contractul. Toate cheltuielile sunt plătite în bugetul primăriei”.

Directoarea a mai cumpărat o platformă de management educațional în 2021 pentru care a plătit 18.000 de lei, iar 3 ani mai tărziu a cumpărat același pachet cu mici modificări pentru care a plătit 10.200 de lei. Catalogul digital pentru care a plătit în urmă cu doi ani 19.800 de lei nu funcționează, resrusele educaționale disponibile pe aceste platforme nu sunt accesate de profesori și elevi și per total, par bani europeni aruncați pe fereastră.

9.000 de euro au costat cele patru table interactive existente în cele două școli. Cea din scoală veche nu era folosită când am ajuns noi.

Profesoară: „Eu nu mai știu ce parola. Stați să chem un copil, m-ați luat rău prin suprindere”.

Prin PNRAS Uniunea Europeană a finanțat 2.000 de scoli din toată țara cu sume cuprinse între 138.000 și 300.000 de euro. Învățământul românesc ar fi trebuit să absoarbă 543 de milioane de euro. Până acum s-a încasat un sfert. Cât timp am fost la școala din deal, în laboratorul de informatică de la cealaltă unitate se crease agitație. Se aduc dintr-un portbagaj manualele despre care ne spusese directoarea că ocupă laboratorul și că de aceea n-ar fi funcțional. Aveam să aflăm mai tărziu că acolo erau de fapt depozitate cadourile de Crăciun cumpărate anul trecut de Primărie pentru copii.

Cu 35.500 de euro conducerea școlii a cumpărat un videoproiector, 20 de ochelari cu realitate virtuală, licențe de software, un hard disc, 20 de laptopuri, o imprimantă și tablete grafice. Prinsă pe picior greșit directoarea încearcă să salveze situația.

Cu puțin timp înainte o rugaserăm pe directoare să pornească una dintre table având în vedere că a plătit 15.500 de lei pentru instruirea cadrelor didactice să le folosească. Adică cea din laboratorul de informatică, închis din motive subiective. Și pentru amenjarea lui s-au cheltuit 36.500 de lei, dar copiii au acces la laptopurile ținute în cutii doar din când în când. Ajunsă în laborator directoarea constată: „Nu-s multe manuale”.

Toată aparatura care ar fi trebuit să facă școala mai atractivă pentru copii e depozitată în laboratorul la fel de inaccesibil.

Într-un dulap stă toată aparatura pe care școala a cumpărat-o pentru a digitaliza. Aici ar fi trebuit să găsim copii care să se bucure de realitate virtuală, de laptopuri și să aibă acces la internet

Conform legii, 25% din sumă putea fi cheltuită pentru aparatură și echipamente, adică 150.000 de lei, aproximativ. Restul au fost cheltuiți cu salarii celor implicați în proiect 22.500 de euro, servicii în aceeași valoare, evenimente și deplasări în același cuantum și 7.500 de euro pentru instruirea profesorilor. Au mai fost alocate sume pentru reparații, alte bunuri și servicii și bani pentru premii.

Elev: „Recunosc că încă nu am folosit ochelarii VR, dar urmează să-i folosim, și bineînțeles că ne bucurăm de toate micile aplicații care sunt acolo, deja instalate”.

Elev: „Nu i-am folosit pentru că încărcătorul acela, sau cum se numește, nu este pe model european, este pe model american. Nu avem adaptor, da. Deci chiar nu mi-am dat seama că au trecut doi ani”.

Exista școli din România unde ochelarii sunt principala atracție pentru că îi ajută pe elevi să exploreze locuri și concepte interactiv, iar asta face ca informațiile să fie mai ușor de asimilat. Sunt acele locuri unde managerii au înțeles că dacă nu țin pasul cu vremurile pierd interesul copiilor pentru școală. La Crevedia Mare vedeta e tabla clasică pe care scriu cu creta cumpărată de cele mai multe ori de părinți. Asta în condițiile în care una dintre ele stătea nefolosită într-o sală care era neîncălzită.

Copiii au dreptul la educație de calitate. Bani pentru dotări sunt, dar mai presus de bani e nevoie de viziune și management de calitate în școli. Valentina Antonescu n-a dat niciodată concurs pe post de Inspectoratul Școlar Giurgiu.

Valentina Antonescu, directoare: „Sunt detașată în interesul învățământului de inspectorat”.

Până când vreun profesor se va incumenta să preia școala și să o transforme într-un loc atractiv pentru cei 525 de copii, Valentina Antonescu va rămâne acolo în interesul învățământului. În toată țara sunt 1.400 de directori numiți pe funcții, fără concurs, de foarte multe ori pe criterii politice. Ei trebuie să se ocupe de digitalizare și implementarea PNRR. Sorin Ion, secretar de stat în Ministerul Educației, coordonează programele cu finanțare europeană, alături de Autoritatea de Management din Ministerul Fondurilor Europene.

Sorin Ion, secretar de stat în Ministerul Educației: „Omul sfințește locul și dacă e un director dezinteresat...”.