O femeie a găsit un bilet într-un căruț de cumpărături. După ce l-a deschis a descoperit că avea o poveste incredibilă

Arăta ca orice altă bucată de hârtie, ruptă dintr-un caiet și căzută din buzunarul cuiva grăbit să ajungă acasă după ce a făcut cumpărături: uzată de timp, dar împăturită cu grijă în patru, se afla în colțul unui cărucior de cumpărături la intrarea într-un supermarket din Ostia Nuova, Italia. 

Valentina, în vârstă de 36 de ani, și fiica ei l-au găsit din întâmplare, când tocmai intraseră să facă niște cumpărături. Când au luat căruciorul au observat bucata de hârtie despre care ai fi putut crede că este gunoi. Apoi au deschis-o, au început să citească şi nu le-a venit să-și creadă ochilor ce poveste ascundea, relatează La Repubblica.

Acea bucată de hârtie era de fapt o scrisoare scrisă de mână în data de 20 februarie 1943 de către Luciana, o studentă din Modena. Destinatarul este Tito, poate iubitul ei sau un prieten foarte apropiat. "Modena, 20 februarie 1943", scrie în dreapta sus. O singură foaie de hârtie, scrisă pe ambele părţi de mână cu o caligrafie atentă. Valentina și fiica ei au citit-o pe nerăsuflate, printre rafturile supermarketului. În final autoarea scrisorii încheie spunând că este de acord cu sosirea lui Tito la ea, la Modena. Este anunțul unei noi vieți în mijlocul celui de-al doilea război mondial.

"Dragă Tito, răspund la ultima ta scrisoare. Scuze pentru hârtia deloc elegantă, dar nu am nicio altă hârtie la îndemână momentan", aşa începe relatarea. În acel moment erau vremuri grele. Campania rusă se încheiase cu înfrângerea de la Stalingrad, în timp ce în Africa Aliații se pregăteau să respingă definitiv Italia fascistă și Germania nazistă ca apoi să debarce în Sicilia. Erau ultimele luni ale regimului lui Mussolini, în iulie avea să fie dat jos și arestat.

Luciana începe scrisoarea cu un reproș voalat către Tito. "După ce ai scris că vei veni să mă vizitezi peste câteva zile, nu am crezut că ai vrut să spui că vorbim de mai puțin de o lună." Dar apoi femeia se gândește din nou: "Din moment ce următoarele zile se vor încheia la începutul lunii martie, o să răspund la ultima scrisoare. Dar ajunge cu răspunsurile, scrisorile și cărțile poștale".

Scrisoarea intră în profunzime atunci când femeia îi dezvăluie lui Tito că tatăl ei s-a întors acasă, în timp ce Alberto (probabil fratele ei) nu s-a întors încă. Este de presupus să credem că ambii se aflau pe frontul rusesc: în februarie '43 soldații italieni erau în retragere, iar unii se întorseseră deja în Italia. "În sfârșit, tatăl meu este cu noi de 7 zile. Îţi poţi imagina că bucuria mea va fi completă când şi Alberto va fi aici. Dar deocamdată trăim doar din speranță."

Apoi Luciana trece la un ton mai confidențial: "Cum mai merge viața ta? Ce părere ai despre iarna de la Modena si despre toată această zăpadă? Stau toată ziua acasă, lângă sobă și studiez bineînțeles!". Apoi vestea că Tito este pe cale să se mute de la Roma la Modena. "Am convenit să vii la Modena la începutul lunii martie, cu excepția evenimentelor neprevăzute, pentru că în ceea ce îl priveşte pe tatăl meu se întâmplă destul de multe evenimente neprevăzute, în orice caz te voi ține la curent. Cele mai bune urări pentru noua ta viață."

Valentina, absolventă de Antropologie Culturală, a cerut angajaților supermarketului informații despre scrisoare, dar nimeni nu știa nimic despre ea. A întrebat și pe rețelele sociale, dar nimeni nu a răspuns până acum. "Mi-ar plăcea să-l găsesc pe proprietar și să-i redau această amintire frumoasă. Cu siguranță a căzut din buzunarul sau din portofelul cuiva care ținea foarte mult la această scrisoare, de aceea foarte probabil o purta mereu".