România fondatoare. Toți pentru LNBM, niciunul pentru Euroligă

Anvergura, dar și aventura mondială a baschetului au crescut spectaculos în 2024. Și nu doar datorită revirimentului olimpic al celebrului Dream Team. Traseele baschetului au fost mai prolifice decât oricând. Ce-i drept nu în toate colțurile lumii, mai ales în privinta eficienței lor. România este unul dintre aceste locuri. Mai puțin vizitate, și cu mai puțin succes.

Transferurile din lumea baschetului au explodat în ultimul an. Pentru prima dată în istorie, Federația Internațională, FIBA, a raportat peste 13.000 de transferuri într-un singur sezon. Aproximativ 10.000 dintre acestea s-au produs în competițiile masculine. În ansamblu, creșterea a fost de 113% față de sezonul 2010-2011, potrivit assets.fiba.basketball. Protagoniști ai celor 13.000 de transferuri au fost aproximativ 9.900 de jucători și jucătoare.

Expansiunea americană
Cu peste 2.000 de jucători trimiși în cele patru zări – atât la masculin, cât și la feminin – SUA rămâne lider absolut. Pe locul secund este Spania, cu aproximativ 700. De asemenea, SUA are balanța comercială cea mai consistentă: aproape 1.700 de jucători.

Singura aflată în zona pozitivă la acest capitol este Franța, nimeni alta decât rivala din finala olimpică de la Paris. Distanța este însă foarte mare, cu doar 123 de exporturi mai mult, față de totalul importurilor.

Expansiunea americană se face foarte bine simțită și în România. Cel puțin din punct de vedere statistic. Nu mai puțin de 71 de baschetbaliști americani evoluează în acest moment în Liga Națională de Baschet, LNBM, conform basketball.realgm.com. Aproape de două ori mai mulți decât în urmă cu doi ani.

Doar trafic
În clasamentul exporturilor de jucători – masculin și feminin – România ocupă un loc cu un număr cel puțin interesant, 23. Însă este o simplă coincidență. Din toate punctele de vedere. Aflată între Belgia și Columbia, România a exportat 145 de jucători. Însă dintre ei, doar 9,7% au fost autohtoni. Importurile au atins cota 142, cu precizarea că din acest număr, doar 8,5% au fost jucători români întorși acasă.

Traficul, destul de intens și foarte tăcut, devine comparabil, doar din perspectiva proximității strict geografice, cu cel din Croația și Serbia. Croația a exportat 118 jucători, iar Serbia, 204. Coincidență sau nu, ponderea jucătorilor crescuți și antrenați atât în Croația, cât și în Serbia, este aceeași: 55,9%.

În privința importurilor lucrurile sunt mult diferite. Sârbii au adus 237 de jucători, iar mai mult de jumătate dintre ei sunt cei care s-au întors acasă. Croația are probabil o strategie diferită; nu figurează pe primele 30 de poziții în ierarhia importurilor.

Sala capitală
Ce-i drept, România se situează cu aproape patru procente peste Mexic la capitolul exportului de baschetbaliști autohtoni. În ansamblu însă, traficul mexican este mult mai consistent. Aztecii au adus 313 jucători, locul șapte în lume, și s-au despărțit de 427, poziția a șasea, exact înaintea SUA.

Chiar nu e nicio coincidență că NBA-ul ia în calcul extinderea către Mexic. Mexico City Capitanes, aflată deja în G League, USA, joacă acasă într-o sală de 300 de milioane de dolari, construită în 2012.

După primul meci etalat de NBA la Ciudad de Mexico în 1992, NBA are acum 32 de milioane de fani în Mexic. În capitala cu 22 de milioane de locuitori, doar traficul strict urban ar fi o problemă. În privința jucătorilor e simplu, vor veni cei din NBA.

Uitate și tentante
Dar americanii au venit și în România. Degeaba. Celebra Harlem Globetrotters a sosit prima dată în 1960, pe stadionul Republicii. Bombardat, reconstruit și dărâmat definitiv în 1984. În prezent, traficul, strict urban, ar fi singura problemă și pentru fosta casă a baschetului din România. Cândva cocheta Sală Floreasca.

Probabil o problemă similară cu cea a Sălii Polivalente, urcată dominant și de invidiat, în vârf de deal. Greu de renovat și aparent imposibil de modernizat. Ambele uitate de stat și probabil tentante pentru real-estate.

Altfel, pe planeta baschet, România rămâne doar un colț uitat de lume. Chiar dacă Federația Română de Baschet este membru fondator al Federației Internaționale. Ce-i drept, nu peste mult timp, vom spune că asta s-a întâmplat în urmă cu 100 de ani. Altfel spus, a fost demult.