Cum pot fi pregătiți studenții români pentru realitatea din piața muncii. Daniel David: „În zona litoralului, te axezi pe turism”

Noul ministru al Educației, Daniel David, a vorbit, la Antena 3 CNN, despre diferența dintre studiile școlare sau universitare și pregătirea tinerilor pentru realitatea din piața muncii.

„Eu sunt de acord că absolvenții de învățământ superior trebuie să aibă legătură cu piața muncii. Dar legătura nu trebuie să fie o legătură directă și foarte strânsă în toate domeniile. Fiindcă de foarte multe ori, dacă tu îți pregătești absolvenții doar pentru a potrivi piața muncii de acuma, la dinamica pieței muncii, la schimbările care au loc pe piața muncii, în cinci ani dispar profesii, apar alte profesii, apar alte ocupații. Înseamnă că nu înțelegi lumea în care trăiești și pregătești niște meseriași, nu niște specialiști.

Deci noi trebuie să pregătim mai ales în zone vocaționale. Adică dacă mergi pe o chestie de muzică, de artă, de medicină, de zonele vocaționale, da, acolo legătura trebuie să fie foarte directă cu piața muncii.

Dar, în celelalte zone, de multe ori licența înseamnă a pregăti un bun specialist și un bun cetățean care se va integra pe piața muncii, dar trebuie să fie capabil în același timp să schimbe piața muncii, să inventeze noi piețe, să dinamizeze piața muncii. Asta trebuie să facă o universitate. Nu înseamnă că trebuie să facă. Se poate angaja undeva, poate să înceapă un start-up, un business al lui corect, prin care aduce niște elemente inovative. Devine el un angajator pentru alții. Acel om schimbă piața, nu se adaptează simplu la piață.”, spune ministrul Educației.

„Dau un alt exemplu și am avut discuții. Să știți că criticile astea vin. Mulți sunt prieteni, mai ales din zona firmelor românești. Ne spuneau „știi, Daniel, studenții tăi sunt ok așa, dar când vin, nu se potrivesc cu fișa postului, nu știu să facă”. Și eu le spun că, de exemplu, în IT, absolvenții noștri nici nu au cum să potrivească fișa postului din compania ta, că fișele de posturi sunt foarte diferite, dar pot să fii sigur că ei învață, de exemplu, în timpul facultății, trei-patru limbaje de programare foarte moderne. Nu știu limbajul de care ai tu nevoie acum în compania ta, dar eu îl pregătesc ca informatician care e capabil să învețe limbajul de care ai tu nevoie.

Trebuie să pui și tu ceva. Este o perioadă, în Statele Unite se cheamă induction, care poate să dureze de la câteva zile la câteva luni, în care tu și prin training-urile pe care tu le faci în compania ta, adaptezi profilul specialistului de universitate la fișa postului. N-am cum în universitate să pregătesc oamenii exact pentru fișele de post, să știe de exemplu un limbaj de programare foarte rar. Dar e capabil să-ți învețe programul, dă-i 2 săptămâni, du-l la training și o să vezi că o să poată să învețe.

Avem, de exemplu, în zona educației, aceste programe și acest nou concept care este mai bine definit în legislație, de învățământ dual. Tocmai asta este ideea învățământului dual și în zona preuniversitară și în zona universitară. Companiile, împreună cu universitățile sau cu școlile, în zona preuniversitară, construiesc împreună planul de învățământ. Pur și simplu fac evaluarea împreună și evaluarea academică și evaluare care ține de componenta mai profesională, oferă bursă. Integrarea pe piața muncii se poate face direct, prin compania care a susținut programul academic. Altfel spus, învățământul dual acoperă, dacă vreți, această ruptură între formarea universitară și practică, acolo unde există. Că, repet, uneori exagerăm această ruptură.

Țara asta are nevoie și de niște universități care să fie mult mai legate de autoritățile locale, poate chiar regionale și rolul principal să fie formarea de resursă umană de care are nevoie regiunea respectivă, să dezvolte elemente antreprenoriale de care are nevoie localitatea sau regiunea respectivă. Adică în zona litoralului să te axezi pe turism, în zona minieră să te axezi pe ingineri de exploatare.”, a subliniat Daniel David.