Străinii care au luptat pentru Hitler: De ce s-au alăturat mii de voluntari unei ideologii barbare

Motivațiile voluntarilor străini în Waffen-SS

Voluntarii străini care s-au alăturat Waffen-SS proveneau din aproape toate colțurile Europei și nu numai. Printre aceștia se numărau baltici, francezi, spanioli, belgieni, olandezi și chiar croați musulmani.
În ciuda atrocităților regimului nazist, sute de mii de oameni s-au adunat pentru a lupta sub steagul unei țări străine și al unei cauze odioase. De ce au făcut acest lucru? Motivațiile lor au fost dintre cele mai diverse și complexe.

Voluntarii ideologici din rândul extremiștilor

O mică parte dintre acești voluntari s-au alăturat Waffen-SS din convingere ideologică. Aceștia erau simpatizanți ai ideologiei național-socialiste și făceau parte din grupuri de extremă dreaptă în propriile lor țări. Ei împărtășeau viziunea lui Hitler asupra unei lumi bazate pe superioritatea rasei ariane și erau dornici să susțină regimul nazist. Deși aceștia reprezenta doar o mică fracțiune dintre voluntarii Waffen-SS, influența lor a fost semnificativă.

Motivațiile naționaliste și geopolitice

Un alt grup important de voluntari a fost format din oameni care au considerat că aderarea la Waffen-SS le-ar putea proteja interesele naționale. Acest lucru a fost valabil mai ales în cazul țărilor baltice, care au fost invadate de Uniunea Sovietică.

Recomandări

Românca de pe malul Mării Adriatice care face torturi cu scufundarea Titanicului

După semnarea Pactului de Neagresiune dintre Germania și URSS în 1939, balticii au fost supuși terorii sovietice și recrutărilor forțate în Armata Roșie. Din această cauză, mulți dintre aceștia au văzut în germani un rău mai mic și s-au alăturat Waffen-SS în speranța că vor scăpa de dominația sovietică.

Ernst Robert Grawitz, medic, ofițer al Waffen-SS, președinte executiv al DRK 1937-1945, Foto: Profimedia Images

Divizia 5 SS Wiking și soldații din țările scandinave

Divizia 5 SS Wiking a fost una dintre cele mai cunoscute unități Waffen-SS, formată în mare parte din soldați din țările scandinave și din regiunile baltice.

Această divizie a avut un rol esențial în luptele din Est, fiind implicată în bătălia de la Harkov și în alte acțiuni cruciale. Deși au avut un impact important pe front, unii membri ai diviziei au fost acuzați de crime de război, în special în zona orașului Lvov, unde au executat represalii împotriva evreilor.

Divizia 13 SS de Vânători de Munte Croați și musulmanii bosniaci

O altă unitate controversată a fost Divizia 13 SS de Vânători de Munte Croați, în special recruții musulmani bosniaci. Aceștia au fost mobilizați în număr mare și au participat la diverse operațiuni împotriva partizanilor, în special în regiunea Balcanilor.

Recomandări

Zeci de mii de infecții respiratorii și patru decese din cauza gripei în România. Recomandările medicului epidemiolog Emilian Popovici I Interviu

Mulți dintre acești soldați erau implicați în conflictele interne din fostul Iugoslavia și au fost folosiți în luptele împotriva sârbilor. Unității i se atribuie crime de război, inclusiv execuții și distrugerea comunităților sârbești.

Divizia 14 SS ucraineană și batalionul Galiția

Divizia 14 SS Ucrainană, cunoscută inițial sub numele de „Galiția”, a fost formată în 1943 și a inclus un număr semnificativ de voluntari ucraineni. Aceștia proveneau din diverse zone ale Ucrainei și au fost implicați în luptele din Est, unde au suferit pierderi grele.

De-a lungul războiului, divizia a fost implicată în numeroase bătălii și a ajuns să aibă o reputație controversială, în special din cauza acțiunilor sale împotriva prizonierilor și a altor grupuri etnice.

Brigada Kaminski și crimele comise de unitățile slavo-ruse

Brigada Kaminski a fost o unitate în cadrul Waffen-SS formată din polonezi, ruși și ucraineni. Membrii brigăzii erau cunoscuți pentru cruzimea cu care au tratat prizonierii și civilii, în special în regiunile din Rusia și Polonia. Brigada a fost utilizată în operațiuni anti-partizani și a fost responsabilă pentru numeroase crime de război. De asemenea, au avut un rol în reprimarea revoltelor din Varșovia, unde au ucis mii de civili polonezi.

Recomandări

Un moldovean, anchetat că a spălat banii mafiotului Platon, a preluat de la oligarhul Rishat Safin unul dintre cele trei terminale de GPL din România. Rusul, condamnat în Elveția

Soldați germani beau bere în timpul arderii orașului Dieppe, Franța. Al Doilea Război Mondial, Bătălia din Franța, 10 mai – 21 iunie 1940., Foto: Profimedia Images

Diviziile baltice

Țările baltice au avut contingente importante în rândurile armatei germane. Astfel, Divizia 19 SS Panzer Grenadieren letonă, a fost printre cele mai substanțiale unități: 31.446 de letoni purtau uniforma Waffen-SS până la 1 iulie 1944. Unitatea a purtat consecutiv mai multe nume: Legiunea Lettische SS-Freiwilligen, Brigada a II-a letonă SS, și în final Divizia 19 Letonia SS.

Formarea a început în vara anului 1943 din cele 5 batalioane de poliție letone din Krasnoye Selo și, în plus, voluntari fără pregătire au venit din Letonia. Legiunea Lettische SS-Freiwilligen,a fost trimisă în vara anului 1943 pe frontul râului Volhov, în Rusia. Când a fost redenumită în Brigada a II-a letonă SS avea 17.900 de membrii, însă din octombrie până în noiembrie 1943 numărul combatanților a scăzut la 5.637, ca urmare a participării la bătălii grele.

La 14 ianuarie 1944, după ce primise un aport de 2000 de oameni și fusese redenumită Divizia 19 Letonia SS, a fost trimisă pe front și a contribuit la oprirea atacului Armatei Roșii pe linia râului Velikaya.

În vara lui 1944 a participat la bătălii dure în zona Lubana și s-a retras în valea râului Gauja din Letonia, unde au reușit să țină inamicul pe loc pentru destul de mult timp. La 7 octombrie 1944, divizia a abandonat frontul Gauja și s-a retras în zona Dzukste și în “punga” Courland.

Divizia a participat la toate bătăliile din Courland. La 9 mai 1945 s-au predat Armatei Roșii, dar mulți oameni au scăpat în pădure și au luptat ulterior ca partizani, sub numele de “Frații Pădurii”. Există voci care afirmă că partizanii au rezistat rușilor, ascunși în pădurile Letoniei până în 1991, când Armata Roșie a părăsit țările baltice.

Legiunea voluntarilor francezi: Divizia 33 SS Charlemagne

Ultima unitate despre care vom discuta reprezintă un caz aparte. Este vorba de Divizia 33 SS Charlemagne, al cărui nume provine de la împăratul Carol cel Mare, al francilor. . Soldații din Charlemagne, care au fost recrutați în întregime din Franța cucerită, adesea motivați de un zel anticomunist extrem, au luptat din greu pe frontul de est, inclusiv în bătăliile aproape de anihilare în zăpezile din Pomerania și în menținerea poziției finale în ruinele Berlinului.

Inițial, aceștia au luptat pe frontul de est, din 1941, ca Legiune a voluntarilor francezi. În august 1943, francezii au fost acceptați în Waffen-SS și s-a format SS Sturmbrigade Frankreich. În septembrie 1944 s-a format Sturmbrigade Charlemagne, ca urmare a pierderilor grele suferite în luptele din timpul verii din Boemia și Moravia, dar și din Polonia. După ce a fost reformată, unitatea a luptat pe frontul de vest pentru o scurtă perioadă de timp și de acolo a fost trimisă în Pomerania.

La sfârșitul anului 1944, brigada cuprindea peste 10.000 de voluntari francezi și a fost extinsă în a 33-a divizie a Grenadierului Waffen Charlemagne. După bătăliile din Neustettin, unde o parte a supraviețuitorilor s-a predat trupelor americane din zona Moosburg, cCealaltă parte a diviziei a luptat din aprilie până în mai 1945 la Berlin și s-a predat Armatei Roșii.

Un fapt absolut uimitor și reprezentativ pentru loialitatea acestei diviziia fost acela că, în ultimele zile ale războiului, elemente ale acestei unități (circa 60 de oameni) au fost practic ultimii apărători ai bunkerului de sub Reichstag, unde se adăpostea Hitler. Acest mic grup a fost condus de Henri-Joseph Fenet. Acesta a primit, în ultimele zile ale lui aprilie 1945, una dintre cele mai mari decorații germane, Crucea de Fier în grad de Cavaler.

Alte unități

Acestea nu au fost singurele unități SS formate din luptători care nu erau germani. Mai trebuie menționate aici și Divizia SS 28 Wallonia, alcătuită din voluntari belgieni, de origine flamandă, Divizia 21 SS Albaneză Skanderbeg, care în septembrie 1944 avea 6.500 de soldați albanezi, precum și Divizia 23 SS Panzer Grenadieren Nederland, care includea peste 5.500 de voluntari olandezi.

Aș dori să subliniez că acest articol nu se dorește sub nici o formă o glorificare a acestor oameni. Mulți dintre ei s-au făcut vinovați de crime îngrozitoare de război, iar acest lucru nu trebuie uitat.

În același timp, este foarte interesant de căutat motivația lor de a lupta pentru un steag străin. Sigur, mulți dintre ei au fost obligați de conjunctură, sau, fiind oameni de joasă speță, și-au găsit perfect locul în rândurile unor unități care se dedau la atrocități (mă refer aici, în general, la diviziile care au luptat în spatele frontului, contra partizanilor).

Alții, însă, s-au oferit voluntari din considerente de convingere politică. De asemenea, o mare parte din aceștia considerau că luptând de partea germanilor pot stăpâni tăvălugul rusesc asupra Europei. Evident, nu au reușit acest lucru, iar locul lor în istorie rămâne unul ambivalent.

De același autor:

Drumul mareșalului Philippe Petain, de la „leul de la Verdun”, la condamnarea pentru trădare în Al Doilea Război Mondial

Urmărește-ne pe Google News