Povestea calamarului uriaș, descoperit accidental în Oceanul Antarctic, care i-a uimit pe cercetători cu noi date despre abisul marin

În adâncurile întunecate ale oceanului Antarctic, unde presiunea și frigul extrem modelează forme de viață ciudate, calamarul gigant își duce existența aproape invizibil pentru om. Cu tentacule acoperite de cârlige și un corp uriaș, această creatură fascinantă rămâne învăluită în mister. De la descoperirea accidentală a unui exemplar în stomacul unei balene, până la expunerea sa într-un muzeu din Noua Zeelandă, povestea calamarului uriaş este un indiciu al vastității necunoscute ale lumii marine, transmite BBC.

Povestea calamarului gigant este strâns legată de descoperirea sa accidentală, de câtre James Erik Hamilton, un oceanograf care a studiat faunistica din Insulele Falkland, în 1924, în stomacul unei balene.

Hamilton a trimis mostre la Muzeul Britanic de Istorie Naturală din Londra, iar cercetătorii au confirmat că acelea erau tentaculele unui calamar uriaș, necunoscut până atunci științei. Specia a fost descrisă pentru prima dată în 1925 de Guy Coburn Robson, sub denumirea Mesonychoteuthis Hamilton, în onoarea celui care a făcut descoperirea.

„Credeam că sunt noi pentru știință”

Jon Ablett, un expert în moluște de la Muzeul de Istorie Naturală, subliniază că, în ciuda progresului științific, încă mai există multe necunoscute despre viața acestei specii.

 „Specimenul descoperit de Hamilton predatează clasificarea moleculară modernă, iar studiul acelor rămășițe, acum vechi de un secol, ar putea dezvălui mai multe despre viața calamarului gigant”, explică el.

Această specie a fost, de-a lungul decadelor, un subiect de fascinație pentru cercetători, dar și pentru publicul larg, atrași de legendele monstrului marin.

Ce știm despre calamarul uriaş

În ciuda faptului că avem rămășițe și specimene conservate, majoritatea informațiilor despre calamarul gigant rămân incomplete. Acesta trăiește la adâncimi extreme în oceanul Antarctic, unde vânturile puternice și frigul sunt constante. Calamarul gigant se află aproape la vârful lanțului trofic din aceste ape înghețate și se hrănește cu pești mari, precum peștele Patagonian sau basul chilian, care pot ajunge la dimensiuni impresionante.

„Căutând peștele Patagonian, probabil acesta este prada de bază a calamarului gigant”, spune Vladimir Laptikhovskiy de la Centre for Environment, Fisheries and Aquaculture Science din Marea Britanie.

Această specie de calamar sugeră de gigantism, spun experţii

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale acestui calamar este fenomenul numit „gigantism abisal”. La adâncimi de până la 2.000 m, temperatura apei fiind extrem de scăzută, aceste creaturi au crescut considerabil, dar fără a necesita o cantitate mare de energie.

„Gigantismul nu presupune o cantitate mare de hrană. Oferindu-i o cantitate de pește, acesta poate supraviețui mult timp fără a se hrăni excesiv”, adaugă Ablett.

Viaţa secretă din adâncuri a calamarului gigant

Pentru cercetători, calamarul gigant rămâne un mister viu, cu foarte puține observații în sălbăticie.

„Nu s-au înregistrat suficiente exemplare, iar comportamentul acestora în mediul natural rămâne necunoscut”, spune Ablett.

Totuși, se știe că aceștia trăiesc în adâncurile oceanului, în zone unde orice mișcare le-ar putea transforma viața într-o ambuscadă. Sunt, de asemenea, extrem de bine camuflați, având o formă destul de „blobby”, ce sugerează că se află în așteptare, ascunși în adâncurile reci ale mării.

„Sunt foarte greu de studiat în natură. Este un ocean vast și de adâncime, iar acești calamari colosali sunt, probabil, ascunși de ochii noștri”, a mai spus el. 

Calamarul gigant și legendele locale

Cu o dimensiune impozantă și un aspect înfricoșător, calamarul gigant a alimentat imaginația umană de-a lungul decadelor, fiind adesea comparat cu miticul kraken al legendelor de pe vremuri. Dar, în realitate, acești calamari colosali sunt destul de inofensivi pentru oameni, trăind în ape mult prea adânci pentru a interacționa cu noi. De fapt, aceștia preferă să rămână ascunși, iar întâlnirile accidentale sunt rare.

Astfel, deși oamenii de știință au avansat mult în înțelegerea speciei, multe rămân încă ascunse în întunericul apelor adânci.

„Rămân întrebări despre ce altceva ar putea trăi acolo jos, în întuneric. Ce alte creaturi gigantice mai pot exista?”, spune Ablett.

În timp ce cercetările continuă, întrebările persistă și misterele acestor creaturi uriașe din adâncuri rămân neelucidate.